Am auzit această întrebare de mai multe ori decât pe oricare alta. De ce sunt copiii atât de rebeli, nepoliticoşi, plictisiţi de ei înşişi şi dezinteresaţi de viaţă?

Permiteţi-mi să vă atrag atenţia asupra unui lucru: tinerii au fost dintotdeauna rebeli într-o măsură sau alta. În ,,Regele Lear” de Shakespeare, bătrânul rege îşi dezmoşteneşte cea mai iubitoare fiică, pe Cordelia, numai fiindcă fata refuză să-l flateze cu ipocrizie. Tragicele consecinţe sunt acelea că regele înnebuneşte de remuşcare şi vinovăţie. Turgheniev, marele romancier rus, dezbătea în ,,Părinţi şi copii” conflictul dintre generaţii şi timpurile în schimbare.

Da, veţi spune, poate că au existat întotdeauna conflicte, dar astăzi lucrurile stau mai rău ca oricând! Însă, înainte de a examina acest lucru haideţi să aruncăm o privire asupra a ceea ce înseamnă a fi adolescent în România secolului XXI.

În primul rând, ar trebui să ştim că din punct de vedere psihic, adolescenţii trec prin schimbări rapide şi profunde, începând de la organism şi până la încercarea de a căuta noi căi de comunicare cu cei din jur. Adolescenţa este cea mai sensibilă şi mobilă perioadă de evoluţie fizică, psihică şi socială cu cei din jur. Adolescentul simte altfel, gândeşte altfel, vrea şi aspiră altfel decât o făcea când era copil, devenind în felul acesta foarte personal, nu se mai mulţumeşte să imite sau să preia necritic concepţii şi idei, să execute activităţi care i se impun şi nu corespund cu modul său de gândire, descoperă valori pe care le însuşeşte şi le transformă în modele de viaţă. Şi dacă tot am ajuns la capitolul modele şi idealuri, haideţi să încercăm împreună un exerciţiu de imaginaţie şi să vedem care sunt aceste modele pentru viaţa adolescenţilor noştri.

Dumneavoastră le-aţi găsit? Unii veţi răspunde probabil ,,da”, alţii probabil ,,nu”, dar comparaţia care ne vine imediat în minte este cea referitoare la vremurile trecute ale adolescenţei pe care am parcurs-o noi, cei spre sfârşitul tinereţii. Este mai rău astăzi decât pe atunci? După părerea mea, avem unele motive să credem că e posibil. Categoric opţiunile deschise tinerilor sunt mai ample decât oricând în istoria trecută, oferindu-le variante şi decizii pentru a căror asumare nu au destulă experienţă. De exemplu, cu douăzeci de ani în urmă, numai câţiva tineri mergeau ,,până la capăt“ cu sexul opus. Astăzi, contactul sexual e mult mai larg acceptat în rândul adolescenţilor.

De asemenea, în campaniile electorale toţi politicienii afirmă cu tărie că suntem o societate orientată spre tineret. Acest lucru a rămas doar la nivelul vorbelor sau a constituit

pentru cei mai ,,isteţi”, o piaţă de consum mai mare: pornografie, droguri, muzică de cartier, discoteci, prostituţie etc..

Aşa că putem fi cu toţii de acord că adolescenţii au într-adevăr o mulţime de probleme, dar cred că cea mai gravă este datorată lipsei de perspectivă, sărăciei, corupţiei, mizeriei, indiferenţei profesorilor, autorităţilor, a societăţii, în general. Ce-i de făcut? E greu şi de multe ori nu suntem dispuşi să mai dorim schimbarea, însă pentru cei care continuă să lupte trebuie să ştie că în relaţia noastră cu adolescentul nu există o soluţie unică şi cu atât mai puţin soluţii gata făcute. Fiecare tânăr reprezintă un mic univers în care se oglindeşte o lume pe care noi adulţii ar trebui să încercăm s-o cunoaştem. Fiecare copil are personalitatea sa, calităţile şi defectele sale şi de aceea soluţiile nu pot fi decât individuale.

Cert este însă că orice părinte trebuie să se apropie cât mai mult de copilul său, ascultându-1 atunci când are ceva de spus, înţelegându-l în situaţiile dificile. Nu le refuzaţi dorinţa de a se confesa, pentru că este un semn al preţuirii pe care o simt faţă de dumneavoastră. Ascultând, veţi afla multe despre el. Dacă vă solicită sfatul, acordaţi-l, dacă nu, ar fi bine să nu-l cicăliţi tot timpul. Poate că într-un târziu, cu discreţie şi răbdare, adolescenţii vă vor spune ce au pe suflet. Şi daca n-o fac? Dreptul lor la intimitate interioară nu trebuie violat.

În cazul în care atitudinile copilului vă nemulţumesc, adică: vă răspunde urât, întârzie acasă, umblă în anturaje nepotrivite, minte, are o situaţie proastă la învăţătură, începeţi prin a căuta cauza acestor atitudini care s-ar putea afla fie în exterior, de cele mai multe ori în anturajul copilului, fie în interiorul acestuia, în conflictele şi frustrările sale. Încercarea de a afla ce se petrece cu copilul, iar apoi efortul de a-i ajuta mi se par esenţiale. Merită toată strădania noastră, vă asigur!

Delia Drăgan

Profesor psihopedagog,

Liceul Teoretic,,Ion Luca” Vatra Dornei

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Ce se întâmplă cu copiii din ziua de azi?.

Comentarii