La Biserica Adormirea Maicii Domnului s-a săvârşit ieri, cu prilejul sărbătorii de Ovidenie, slujba de cinstire şi pomenire a tuturor celor care au făcut şi fac parte din breasla cizmarilor din Suceava.

În fiecare an, la data de 21 noiembrie, odată cu sărbătoarea Intrării în Biserică a Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută şi sub numele de Ovidenia, Vovidenia sau Obrejenia, breasla cizmarilor suceveni, singura breaslă care-şi continuă neîntrerupt viţuirea din anul 1813 şi care şi-a păstrat tradiţiile, îşi sărbătoreşte hramul.

Biserica Adormirea Maicii Domnului, sau Sf. Maria cum îi spun sucevenii, ctitorită în anul 1639 de călugăriţele Nastasia şi Anghelina, pe locul în care, la 1395, boierul Iaţcu (Iaţco) din Mavrovlahia a ridicat mica mănăstire Panaghia din Iţcanii Vechi, prima mănăstire de călugăriţe din Moldova, este păstrătoarea însemnelor de breaslă a cizmarilor suceveni, steagul şi marea lumânare din ceară, care sunt scoase din biserică la această sfântă sărbătoare anuală.

La slujba de pomenire, oficiată de un sobor de şase preoţi, au participat şi în acest an meşterii cizmari, care-şi menţin cu îndârjire organizarea de breaslă de 195 de ani.

 

Starostele

Starostele, sau preşedintele breslei cizmarilor, Eugen Bucătaru, ajuns în prag de vârstă octogenară, se află în fruntea breslei din anul 1972.

„Sucevean get-beget”, născut pe strada Cetăţii, meseriaş din anul 1942, cu ucenicia făcută, „cu contract”, în atelierul tatălui său, Eugen Bucătaru a preluat funcţia de la Ioan Măciuşanu, care a condus breasla înaintea sa vreme de 40 de ani.

„Verde” şi încă energic la anii săi, starostele breslei cizmarilor suceveni îşi doreşte înscrierea oficială, „constituirea legală a breslei” prin hotărâre judecătorească.

Forma aceasta veche de organizare rezistă doar datorită tradiţiei pe care meseriaşii cizmari nu vor s-o lase pradă uitării.

 

Steagul breslei

După oficierea Sfintei Liturghii şi a slujbei prin care au fost cinstite şi pomenite numele membrilor breslei, steagul şi lumânarea (care datează din anul 1883 şi care, de la 1,8 m, a ajuns să măsoare doar 80 de cm) au fost scoase din biserică, iar breslaşii, împreună cu preoţii, s-au fotografiat lângă zvoniţa care adăposteşte, sub cele trei arcade, clopotele bisericii.

Steagul, care are pe una din feţe icoana Maicii Domnului, iar pe cealaltă pe Sf. Gheorghe, purtat semeţ de stegarul breslei, Gheorghe Gavriliuc, este o replică a vechiului steag păstrat din anul 1906.

Steagul original a fost predat la muzeu fiind înlocuit cu altul nou, pe care breslaşii l-au comandat în anul 1984, plătind atunci pentru confecţionarea lui suma de 3000 de lei.

Eugen Bucătaru îşi aminteşte că, în anii comunismului, li s-a interzis breslaşilor să scoată steagul în procesiune şi-atunci, ca să nu întrerupă tradiţia, au continuat să-l scoată legându-i de lance un prosop şi-un colac şi purtându-l ca prapur.

 

„E păcat ca tradiţia să se piardă”

Aşa cum a precizat Eugen Bucătaru, breasla dispune de o arhivă cu documente şi de două albume cu fotografii, pe care le-a depus, spre păstrare, la Fondul documentar de la Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera”.

 „Am căutat - spune starostele - pe cineva căruia să-i predau funcţia. N-am găsit însă nici un membru al breslei care să dorească acest lucru”. „E păcat ca tradiţia noastră să se piardă”, încheie el.

Pomenirea s-a încheiat după obiceiul creştin, cu bucate de post pregătite de familiile breslaşilor. La următoarea sărbătoare, Eugen Bucătaru va avea vârsta de 80 de ani.

Suceava înregistra cu ani în urmă (la începutul anilor’70) peste 500 de membri ai breslei, cu timpul însă numărul acestora a scăzut simţitor, în anul 2000 fiind cca. 100 de breslaşi.
În prezent, aşa cum spune starostele lor, sunt puţin peste 50, din care circa jumătate au participat ieri la această întrunire anuală.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Hramul breslei cizmarilor.

Comentarii