Gestul sculptorului Ion Mândrescu de a recupera de pe soclu bustul din bronz al lui Mihai Eminescu din comuna Dumbrăveni a impacientat autorităţile locale.

Deşi actul s-a petrecut sâmbătă, la vedere, în plin centrul localităţii, dispariţia bustului a fost observată abia luni de către directorul adjunct al Grupului Şcolar Dumbrăveni, prof. Ştefan Lupaşcu, instituţie în faţa căreia se afla amplasat monumentul, şi semnalată postului local de Poliţie.

Primăria a reacţionat abia după apariţia articolului din „Monitorul de Suceava”.

Sculptorul Ion Mândrescu, un artist plastic pe care sucevenii ar trebui să-l „curteze” nu doar pentru că este un fiu al Mihoveniului sau pentru faptul că este unul dintre puţinii sculptori români care a reuşit să încheie un contract pe termen lung cu o galerie pariziană, ci şi pentru că  este sculptorul care ne reprezintă printr-o lucrare, „Omul, spaţiul, timpul”, la Consiliul Europei de la Strasbourg, declara sâmbătă, în exclusivitate cotidianului nostru, ce l-a determinat să-şi recupereze lucrarea.

„Este munca mea - ne-a spus el - şi l-am luat pentru că nu mai are ce căuta acolo. Dacă cineva îl doreşte într-adevăr, înseamnă că poate să-l şi plătească”. „Era în contrast cu locul - a mai adăugat Ion Mândrescu - şi de aceea a trebuit să-l iau. Când am văzut că <nu se simte bine> acolo, l-am recuperat”.

15 ani restanţă la plată

Secretarul Primăriei, Mihai Chiriac, ne-a oferit un punct de vedere, „în replică”, prin care ne-a comunicat ritos, vizavi de titlul articolului („La Dumbrăveni, un Eminescu mai puţin”), că „Eminescu nu poate fi exilat din Dumbrăveni”.

Nici n-am spus acest lucru, ci doar faptul că din cele două busturi ale poetului existente în comună a rămas doar unul. Şi am mai semnalat că în faţa Grupului Şcolar din localitate a rămas un soclu gol. Un soclu pe care, din anul 1992, s-a aflat un bust din bronz realizat de un artist consacrat, o lucrare care a fost realizată în patru exemplare, din care două se află peste hotare (în Republica Moldova şi în Venezuela).

Chestiunea este că bustul nu s-a aflat acolo ca proprietate a comunităţii locale, întru-cât nu există vreun document în acest sens. Mai mult decât atât, artistul se consideră chiar prejudiciat,  întrucât a realizat o lucrare pe care a pus-o la dispoziţia dumbrăvenenilor vreme de 15 ani şi care nu i-a fost plătită.  

Inventariat în patrimoniul public

Textul „în replică” pe care ni l-a trimis reprezentantul primăriei accentuează faptul că „lucrarea artistului Ion Mândrescu, amplasată în faţa Grupului Şcolar Dumbrăveni, judeţul Suceava, face parte din patrimoniul public local, fiind inventariată ca atare conform Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.

Dispariţia subită a statuii a condus în mod implicit la formularea unei plângeri penale pentru furt calificat şi înregistrarea ei la organele locale de poliţie.

Articolul din ziar apare ca un autodenunţ şi, în mare parte, dezleagă o enigmă care doar din punct de vedere procedural va fi mai greu de pus în pagină de către autorităţile competente să soluţioneze acest caz”.

„Pe buna credinţă”

Discuţia pe care am avut-o cu sculptorul Ion Mândrescu este însă pe deplin lămuritoare. Lucrarea nu a făcut obiectul unui contract, ci doar a unei înţelegeri care, între oameni de bună condiţie, trebuia onorată.

Spre deosebire de agitaţia autorităţilor din Dumbrăveni, Ion Mândrescu este un personaj extrem de degajat. Recunoaşte că a greşit...dar nu acum, ci atunci,  când a mers „pe buna credinţă” a celor care i-au solicitat să le aducă lucrarea. „Eram încă în perioada romantică de după revoluţie - a spus el -  când nu credeam că se poate întâmpla aşa ceva”.

Până una alta, Ion Mândrescu este cel care a lăsat pentru o perioadă îndelungată în...custodia dumbrăvenenilor o lucrare de artă cu speranţa că munca lui va fi apreciată.

„Nu se simţea bine”

Comunitatea din Dumbrăveni are însă de dezlegat într-adevăr o „enigmă”, aşa cum spune secretarul Primăriei, o enigmă care însă nu vizează bustul lui Mihai Eminescu realizat de sculptorul Ion Mândrescu.

Acesta nu a făcut decât să-şi recupereze lucrarea care nu i-a fost onorată. Şi nu vorbim numai de onorarea pecuniară ci, aşa cum a precizat el, nu era respectată, adică „nu se simţea bine”. Expresia vizează faptul că bustul se afla pe un soclu neîngrijit, de pe care plăcile de marmură căzuseră ca de pe un monument părăsit, un lucru recunoscut chiar reprezentatul Primăriei care, în textul-replică, scrie că „admitem că <Eminescu> nu s-a simţit prea bine în faţa Grupului Şcolar”, adăugând, din păcate tardiv: „Nu admitem ignoranţa cu care a fost administrat”.

Enigma

Enigma pe care trebuie s-o lămurească dumbrăvenenii este legată însă de...un alt bust al lui Mihai Eminescu. Este vorba de cel realizat de sculptorul Oscar Spaethe, dezvelit în parcul conacului prinţului Leon Ghika în anul 1902. Bustul, amplasat din iniţiativa şi pe cheltuiala prinţului, a făcut ca Dumbrăveniul să fie prima localitate rurală din România în care, la numai un deceniu de la moartea poetului, chipul acestuia să fie înveşnicit în bronz.

Bustul lui Oscar Spaethe, „aşezat în parc, în faţa curţii” şi instalat „pe un postament de piatră în patru cornuri”, pe care era fixată o placă de bronz care avea înscrise versurile „Ne-nţeles rămâne gândul / Ce-ţi străbate cânturile / Zboară numai, îngânându-l, / Valurile, vânturile”, a fost ocrotit în perioadă interbelică în casa unui gospodar, dar, după ce a fost reaşezat la locul lui, a dispărut în primii ani ai regimului comunist.

Iată că istoria se repetă. Dar acum nu există nici o enigmă. Unde şi cum a dispărut bustul realizat de Oscar Spaethe, aceasta este enigma. Probabil nici atunci nu a văzut nimeni.

Spiritul comunitar

Cât despre situaţia creată acum, prin recuperarea de către autor a lucrării care nu i-a fost plătită, lucrare care, nefiind nici donată, nici vândută, îi aparţine 100%, nu există nici o enigmă.

Ar fi  totuşi una legată de spiritul comunitar al dumbrăvenenilor. Să ridici din centrul comunei un bust de 100 kg de pe soclu şi să „nu observe” nimeni decât după două zile reprezintă un act care ne îndreptăţeşte să credem că există într-adevăr o problemă care vizează spiritul comunitar. Dumbrăvenenii nu l-au pierdut de tot pe Eminescu; au rămas acum cu bustul din ciment alb al sculptorului botoşănean Marcel Mănăstireanu. E semnul care le conferă încredere, aşa cum ne scrie Mihai Chiriac, care s-a declarat surprins că există „o datorie la plată despre care nu a ştiut nici o persoană din Primăria comunei Dumbrăveni”.

„Credem - încheie el - că, în măsura în care, în cursul anului 2007, am fost în stare să organizăm prima ediţie a Festivalului Literar <Mihai Eminescu>, concomitent cu dezvelirea altui bust al poetului, suntem solvabili şi deopotrivă interesaţi să ştim ce şi dacă datorăm ceva cuiva”.

Păi iată că datoraţi, trebuia doar să...onoraţi.

În vara anului 1992, prin osârdia preotului Constantin Jaba, în prezenţa IPS Pimen Suceveanul, arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, chipul poetului a devenit emblema localităţii prin înălţarea, în faţa liceului din Dumbrăveni, a bustului realizat de sculptorul Ion Mândrescu.
Portretul sculptural al poetului a fost conceput, aşa cum a precizat artistul, în 1986, dar a fost turnat în bronz în anul 1991. S-au realizat 4 replici ale acestui bust, una fiind trimisă peste Prut, în Republica Moldova, alta se află la Caracas, în Venezuela, o altă replică se află la Suceviţa şi, în fine, una a stat pe soclu, până sâmbătă, la DumbrăveniÎn vara acestui an Dumbrăveniul, localitate cu rezonanţă în istoria familiei Eminovici, a devenit localitatea unică din România cu două monumente de for cu chipul lui Mihai Eminescu.
În faţa Primăriei din localitate a fost dezvelit un nou bust al poetului, din ciment alb, al cărui autor este sculptorul botoşănean Marcel Mănăstireanu. Lucrarea a fost ridicată pe soclu odată cu bustul prinţului Leon Ghika, realizat de acelaşi sculptor.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului “Enigma” de la Dumbrăveni.

Comentarii