- Scrisoare deschisă către domnul Traian Băsescu, preşedintele României, şi către domnul Călin Popescu Tăriceanu, primul-ministru al României

 

De la bun început, cazul Reggiani-Mailat a început să fie exploatat, atât în Italia, cât şi în România, de forţele politice actante pe scena  zilei. În ambele ţări alegerile electorale se apropie, iar similitudinea temperamentală a naţiunilor noastre face ca şi stilurile politice ale partidelor cu aspiraţii să se bazeze pe aceleaşi strategii la modă: populism, scandal, mediatizarea miturilor fabricate peste noapte, spălarea creierului prin mass-media şi discursul politic, avântul extremismului după aderare. Astfel s-a ajuns la catastrofala identificare a românilor cu romii şi la propunerile de declanşare a holocaustului  antir(r)omânesc în spaţiul comunitar.

Dezbaterile şi dezvăluirile declanşate de uciderea Giovannei Reggiani de către românul Mailat au scos la iveală, însă, pentru prima dată cu intensitatea de care avea nevoie, chestiunea gravei sărăcii pe care o găzduieşte România în multe din colectivităţile sale, indiferent de etnie, sau a sărăciei pe care o exportă, şi nu numai în Italia. Astfel de ghetouri româneşti, ale romilor sau ale românilor, există în Italia, dar şi în Spania, şi în Grecia, şi în Israel, şi în Franţa, Germania sau Belgia şi aiurea. Dar mai ales acasă, în România, ele fac parte din peisajul cotidian familiar. Sate întregi şi numeroase periferii ale oraşelor trăiesc fără încălzire, canalizare sau apă curentă, în improvizaţii de adăposturi incredibil de primitive.  Cu zecile de mii, aceşti oameni nu sunt adesea nici măcar luaţi în evidenţă, sunt nişte paria pe pământ, repudiaţi de toate comunităţile, nu au fost decât sporadic vizitaţi de politicieni şi nici nu sunt avuţi în vedere, nu beneficiază de nici un drept, adulţi şi prunci se hrănesc direct din tomberoanele mai mult sau mai puţin generoase, cerşesc sau devin carnea de tun a infracţionalităţii celei mai periculoase pentru societate. Legile lor de supravieţuire sunt legile haitei, şi de aceea atât de feroce şi de periculoase. Dar nu trăiesc ei, oare, ca nişte lupi?

Mă întreb, însă, şi vă întreb: unde sunt acţiunile concrete ale Preşedintelui, ale Guvernului şi ale partidelor politice în privinţa lichidării sărăciei? Toată lumea se întrece în a elabora şi a trâmbiţa la media programe teoretic grozave, iar în preajma alegerilor discursul politicianist se lipeşte pur şi simplu de săracii cei mai disciplinaţi care sunt pensionarii, însă mai jos de pensionari discursul politic nu coboară, deoarece pensionarii sunt singura categorie de săraci perfect manipulabili, fiind şi ultimii actori defavorizaţi dar integraţi, şi jucând totuşi pe scena societăţii şi pentru menţinerea statu-quo-ului. Marginalii de tip Mailat sunt semeni pe care societatea nu a mai vrut să-i asimileze. Nu etnia este aici neapărat problema, ci gradul de sărăcie şi de lipsă de integrare a acestor oameni, ca şi permanenta respingere a lor de către societatea triumfalistă. O astfel de comunitate umană suntem şi noi, în România. Or, comunitatea umană aşa-zis civilizată care se desolidarizează de semenii săi de ce oare mai speră ca aceşti renegaţi să se supună unor legi ce nu îi includ şi pe ei şi care îi discriminează de la bun început?

Stimaţi domni, acum există cu adevărat soluţii pentru România, există mediatizarea necesară, există fonduri şi programe europene de combatere a sărăciei şi pentru dezvoltare, şi există şi voinţa Uniunii Europene, mai trebuie ca şi voinţa reală iară nu cea demagogică a politicienilor români să intre cu adevărat în funcţiune: aveţi datoria ca în aceste împrejurări grele prin care trece România şi imaginea ei în lume, să lăsaţi la o parte falsele dispute şi risipa de energie, să nu mai luaţi în nume personal acţiunile politice prin care ar trebui să gestionaţi speranţa şi bunăstarea publică, iar nu pe acelea ale acoliţilor sau ale orgoliilor personale. Este momentul să începeţi să lucraţi, în al doisprezecelea ceas, pentru salvarea acestei ţări şi a poporului român. Coborâţi între oameni, aduceţi-vă specialiştii care să îi înveţe, chiar să îi oblige, cum să acceseze  urgent programele europene! Altminteri, totul este demagogie, iar dumneavoastră înşivă sunteţi nişte demagogi. Refaceţi încrederea oamenilor prin fapte, lucraţi împreună, lucraţi cu adevărat pentru ei,  readuceţi omenia în sufletele acestor cetăţeni care sunt condamnaţi astăzi să-şi ascundă şi sărăcia, şi lipsa de speranţă, iar acum şi identitatea de români. Şi nu uitaţi că românilor a început să le fie ruşine de calitatea profesională şi morală slabă a celor din fruntea ţării, dar care gestionează şi susţin criminalitatea unei clase mafiote a gulerelor albe, mai mult decât de faptul că sunt români şi trebuie să meargă la munci inferioare prin ţările comunitare.

Adevărata faţă a cazului Reggiani-Mailat aceasta este, stimaţi domni: nu aţi făcut nimic pentru a combate sărăcia din România, aşa încât singura marfă românească de export este tocmai această sărăcie. A sosit timpul să vedeţi realitatea şi să meditaţi puţin. Măcar atât. Căci, oricum, economia românească stă să se prăbuşească, iar domniile voastre aveţi alte priorităţi, care vă fac ridicoli şi induc oroare românilor.

Angela  FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului România în topul exportatorilor de sărăcie.

Comentarii