În Sala de arte „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera” a avut loc ieri lansarea volumului postum de studii, articole şi eseuri intitulat „Prezentul sub lentile”, purtând semnătura regretatului Petru Drişcu (1952-2004).
Volumul, tipărit cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local al Municipiului Suceava, îngrijit şi prefaţat de scriitorul şi istoricul literar Nicolae Cârlan, a constituit un prilej pentru evocarea, cu numai câteva zile înaintea momentului comemorativ, care va marca pe data de 5 noiembrie împlinirea a 3 ani de la decesul celui căruia prietenii îi spuneau fie Pierre, fie Petrache, unui intelectual rafinat.
În prezenţa celor care l-au cunoscut, i-au fost profesori, colegi sau prieteni, şi bineînţeles a Gabrielei Drişcu, cea care, aşa cum a remarcat cineva, şi-a continuat efortul „de-al înţelege şi dincolo de mormânt” prin acest demers recuperator, s-a conturat din amintiri, din fragmente decupate din diverse segmente de timp şi de viaţă, portretul celui despre care prefaţatorul scrie că reprezintă „un caz tipic de ratare a omului superior căruia destinul i-a hărăzit un context, dacă nu ostil, atunci cel puţin inadecvat pentru a se realiza la nivelul potenţelor reale cu care fusese înzestrat şi pe care le cultivase prin alese acumulări”.
Un om înzestrat cu o inteligenţă specială, cu mult bun simţ şi decenţă, discret, cultivat dar pe care viaţa provincială l-a sufocat, l-a marginalizat, un om care a plecat în lumea celor drepţi prea devreme lăsându-ne doar nişte pagini de manuscris.
Prietenii lui Petru Drişcu
Gestul recuperării şi publicării parţiale a acestor pagini şi l-a asumat Gabriela Drişcu, cea care s-a îngrijit cu un an în urmă şi de scrierile fratelui acestuia, readucându-l în memoria celor care l-au cunoscut şi l-au preţuit pe criticul de artă Mihai Drişcu prin volumul „Oglinda cu memorie”. Petru Drişcu ar fi putut, aşa cum subliniază Nicolae Cârlan, „să atingă câteva performanţe notabile, detectabile şi în substanţa acestei cărţi: autor de studii literare de anvergură, critic de artă plastică şi de artă teatrală (a fost în anii 1986-1987 instructor principal la Teatrul <Vasile Alecsandri> din Iaşi), analist politic avizat (prin profesia de sociolog), publicist atent la esenţa fenomenelor cotidiene”. „Ar fi putut - scrie Nicolae Cârlan - dacă un mediu mai ales microsocial, favorizat de cel macrosocial, nu i-ar fi fost şi lui atât de nefavorabil, ori dacă el însuşi ar fi dispus de <parşivenia> necesară de a înşela stihiile sociale pe care nu le admitea. Ori condiţia lui de intelectual fin şi delicat nu-i îngăduia un astfel de comportament ambiguu, duplicitar”. O carte pe care cei care îi va determina pe cei ce o vor citi să devină deveni prietenii lui Petru Drişcu.