Un gust amar. Asta ar fi simţit regizorul filmului „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, Cristian Mungiu, în faţa publicului sucevean, prezent în sala de cinema pentru a viziona pelicula premiată cu Palme d’Or la ediţia din acest an a Festivalului de la Cannes.
Cele 18 reprezentaţii, din 24 de spectacole planificate să aibă loc în şase zile, la Suceava, au reunit doar 216 spectatori. Cu toate acestea, încasările raportate de administraţia Cinematografului Modern, chiar dacă şase spectacole au fost suspendate din cauza lipsei spectatorilor, au fost similare cu încasările pe trei luni din perioada anterioară. Astfel, cu o medie de 12 spectatori pe fiecare spectacol, cu un indice de utilizare a sălii de 2,4%, încasările s-au ridicat la suma de 1.080 de lei (10,8 milioane de lei vechi).
Deşi a fost vorba despre una dintre cele mai apreciate pelicule care au rulat în acest an, în cinematografele europene, publicul sucevean s-a lăsat învins de condiţiile mai mult decât precare oferite de singurul cinematograf funcţional din Suceava. Dacă cifrele statistice privind interesul stârnit de filmul „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” sunt dezamăgitoare, concluziile privitoare la atitudinea publicului din Suceava faţă de subiectul filmului sunt de-a dreptul alarmante. Dintre spectatorii prezenţi, aproximativ 85% au fost de vârsta a doua sau a treia, publicul tânăr fiind extrem de slab reprezentat. Spectatorii cu o vârstă peste medie au declarat că nu au mai păşit, în ultimii 15 ani, într-o sală de cinema. Cei aproximativ 3% din spectatorii prezenţi, care au părăsit sala în timpul spectacolului, au fost tineri care şi-au motivat gestul fie prin condiţiile improprii oferite de sală, fie prin faptul că nu sunt interesaţi de subiectul filmului.
Reclamaţiile formulate, la unison, de spectatorii prezenţi în cele 18 spectacole, au vizat calitatea proastă a proiecţiei cinematografice, din punct de vedere al imaginii, sunetului sau al inteligibilităţii, dar şi mirosul neplăcut din sală, scaunele degradate sau temperaturile scăzute din sala de cinema.
Dincolo de cifre şi părerile spectatorilor care, nici adunaţi laolaltă, nu ar fi reuşit să umple sala de spectacole, rămâne, clar conturată, ideea că sucevenii resimt nepăsarea autorităţilor locale care s-au perindat, după 1989, prin Primăria Suceava, faţă de crearea unui spaţiu dedicat exclusiv actului cultural.
"