Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
1. William Styron – Alegerea Sofiei, Editura ART, Colecţia Laur,
Traducere din engleză, prefaţă şi note de Virgil Stanciu
Monumentalizarea suferinţei şi obsesia etnic-identară sunt elemente de regăsit în multe cărţi despre exterminarea evreilor în lagărele de concentrare naziste. William Styron a scris însă mai mult decât o cronică a infamiei cu iz arian. Alegerea Sofiei este o carte nu doar despre martiriul condamnatului din lagăr, ci mai ales despre drama ulterioară supravieţuirii. Iar drama aceasta vine din dezrădăcinare şi neputinţă. Eroina romanului îşi vede pierind soţul şi părinţii, după care e somată să aleagă unul dintre cei doi copii şi să consimtă la pierderea celuilalt. Ea trece până la urmă testul Auschwitz, însă ulterior e pusă în faţa unei ştachete şi mai înalte. Iar aici, după opţiunile exercitate în situaţii limită, intră în scenă memoria. Căci la zeci de ani după ieşirea din lagăr gândurile din trecut bântuie mai insistent decât fantomele din castelele Scoţiei. Pentru Alegerea Sofiei, William Styron a primit în 1980 un National Book Award la care râvneau Philip Roth şi Norman Mailer. Scris cu un ritm şi o forţă impresionante, şi ecranizat într-o producţie cu Meryl Streep şi Kevin Kline pe afiş, romanul a avut un succes uriaş, deşi au existat voci ale comunităţilor evreieşti din SUA care l-au acuzat pe Styron de cinism fiindcă ar fi transformat miza Holocaustului în magnet comercial.
2. Guillermo Martínez, “Crimele din Oxford”, Humanitas fiction, 2007
O problemă matematică se insinuează în viaţa concretă şi tinde să-i modifice desfăşurarea. E exact invers ca în cărţile de popularizare ştiinţifică, acolo unde mici anecdote colorează expunerea unor probleme aride. Aici pata de culoare stă chiar în micile incursiuni în teoria logico-matematică. Ideea că nimic nu poate fi demonstrat până la capăt, dedusă din paradoxul lui Gödel, pune la îndoială posibilitatea însăşi a oricărei anchete poliţieneşti şi îi oferă până la urmă criminalului o şansă de scăpare.
Într-un anume sens romanul lui Guillermo Martinez e relatarea unor crime perfecte. Iar pe fundalul acestor “crime imperceptibile” se derulează filmul unui eveniment real din matematica contemporană. În 24 august 1993 New York Times şi Le Monde puneau pe prima pagina reuşita lui Andrew Wiles care demonstrase Marea teoremă a lui Fermat. E poate un fel de a spune că, după o criză logică, matematica, ca metaforă a vieţii pur intelectuale, îşi recapătă consistenţa, în timp ce viaţa reală se complace etern în incertitudine. Sau, cu un cuvânt sustras lui Gödel însuşi, viaţa rămâne “indecidabilă”.
Horaţiu Pepine
"
