"

Se vede treaba că nu este simplu să cultivi sentimentul de respect între oameni, indiferent de minoritatea căreia îi aparţin, într-o societate în care legile şi constituţia sunt la mâna unor inşi cu mentalitate de dictatori, libertatea e confundată cu libertinajul şi anarhia, iar educaţia e înlocuită prin „descurcăreală”. Ceva este totalmente greşit într-o astfel de lume bazată numai pe istorii falsificate, pe calomnie, pe scenarite defăimătoare, pe speculaţii, pe dominarea prin forţă sau prin presiune a „adversarului” de idei, de confesiune religioasă, de etnie, de sex ori de rasă. Mi se pare, însă, că în materie de discriminare tema cea mai acută a zilei la români este misoginismul. Există şi un simptom ascuns, pe care numai un sociolog rafinat, un psiholog subtil, îl poate identifica: într-o ţară cu tinere femei superbe, frumoase şi inteligente, cu femei sănătoase şi fertile, cu femei de mare potenţial, au început să se sinucidă pe capete copiii.

Mă veţi întreba ce legătură este între misoginismul actual şi copiii sinucigaşi. Voi încerca să aduc argumente, deşi discuţia este foarte complexă..

Exploatarea actuală a femeilor în România nu se mai desfăşoară ca în evul mediu (deşi zone din Asia, Africa sau Islamul,  încă se pot lăuda cu aşa ceva), căci metodele de manipulare sau de camuflare s-au rafinat în lumea liberă. Dar această exploatare  se referă la cel puţin jumătate din populaţia ţării, reprezentată la noi de femei, dacă vorbim în termeni statistici. Femeilor tinere li se refuză în general  de la bun început accesul pe cale demnă şi meritocrată la educaţie sau la un loc de muncă. Şantajate sexual în şcoli şi facultăţi chiar de către unii profesori bărbaţi; apoi şantajate sexual, în faza de interviu de angajare, la eventualele locuri de muncă de către înşişi patronii care sunt în majoritate exploatatori sexuali; ulterior şantajate în timpul derulării relaţiilor de muncă; şantajate şi exploatate sexual de patronii posturilor de televiziune şi de patronii ziarelor româneşti care şi-au perfecţionat politicile de acumulare de capital şi de creştere de rating numai prin folosirea nudităţii feminine şi de multe ori chiar a nudităţii minorelor, în scopul atragerii clienţilor, încurajând pe scară largă prostituţia, fie ea mascată, demenţa sexuală a publicului, lezarea profundă a respectului mutual între sexe. Când Poliţia vrea să se laude cu acţiuni de succes, dă mai întâi o tură pe şoselele de centură şi filmează câteva muritoare de foame împinse la această meserie  de  însăşi societatea în care trăim. Niciodată, însă, reporterii nu însoţesc comentariul lor şi de evidenţierea acestui aspect al discriminării. Căci copiii nu se nasc răi , mergând pe un raţionament rousseauian, dar e sigur că educaţia şi modelarea socială negativă îi abrutizează sau îi perverteşte către prostituţie la un moment dat. Spectatorii nu văd, însă, şi partea ascunsă a lucrurilor, cu unii poliţişti sau funcţionari publici din centrele de recuperare ce împart avantajele exploatării femeilor cu peştii sau chiar cu unii patroni de televiziune. La recentul Salon Auto SIAB, găzduit de pestriţa şi prostituata noastră capitală, toate maşinile expuse erau însoţite - după o perfidă „tradiţie” inventată de patronii români (care au mentalitate mafiotă de negustori de carne vie) - , de femei tinere frumoase, despuiate, obligate să se comporte cât mai catchy, pentru a atrage clienţii şi televiziunile, iar un reporter de presă, după ce a filmat şi el oftând ca toată lumea „funduleţe şi băsesciene păsărici” urcate pe capote, a scris un articol  intitulat „Maimuţele de la salonul auto” într-unul din ziarele centrale. La saloanele auto din străinătate nu am văzut astfel de scene de bordel, femeile angajate pentru PR fiind îmbrăcate decent, rafinat, ca marcă a seriozităţii firmei. Să nu vadă nimeni că aceste lucruri reprezintă formele unei discriminări evidente şi ale unei prostituţii mascate? Cum de patronii de ziare au libertatea de a susţine fără cenzură rubrici meteo, ori gastronomice sau de genul fata de la pagina 11, ademenind femeile tinere să trimită fotografii contra cost, transformând astfel traficul de carne vie în afacere chipurile cinstită, la a cărei tentaţie adolescentele, lipsite de discernământ, nici nu ştiu să se opună? Sau, mai departe, toate ziarele, la care au acces neîngrădit inclusiv minorii, mai ales în ediţiile online, la rubrica de divertisment, prezintă numeroase galerii de fotografii ale „vedetelor” ce pozează nud şi cât mai lasciv. Din aceste afaceri ies bani mulţi, cu lopata. Dar în toate, absolut în toate aceste „idei de afaceri”, baza, materialul traficului îl reprezintă corpul femeii, frumuseţea feminină, atractivitatea feminină, transformate în marfă şi obiect al ponegririi şi consumismului. La români, pornografia a sărit din revistele şi produsele multimedia cu circulaţie restricţionată în plină viaţă socială cotidiană, în plină viaţă economică sau culturală ori politică, iar promovarea ei are loc atât de agresiv cu concursul mijloacelor de comunicare în masă încât este evident că mass media a dat lovitura decisivă bunului simţ românesc prin această agresiune neîncetată şi „educare” a publicului în spiritul pervertirii către exhibiţionism şi erotomanie practicate cu ţintă: în scopul subzistenţei, al obţinerii de profituri sau al extinderii afacerilor ori a influenţelor politice.

Astfel tratate, într-o lume în care sunt dispreţuite, minimalizate şi exploatate prin încălcarea legilor şi a constituţiei României de către înşişi legiuitorii aflaţi în cârdăşie cu mafiile economice pe care le slujesc, mii de românce iau calea bejeniei, adesea tot pentru a fi umilite, însă la preţuri mai mari în străinătate, fie prin exploatare sexuală fie prin utilizare la munci inferioare, de povară sau de mare umilinţă. Acolo, la discriminarea sexuală se adaugă adesea şi cea etnică. Raportat la numărul de femei ce emigrează, un număr mic dintre ele reuşesc să se chivernisească în mod decent şi civilizat, prin forţe proprii şi prin recunoaşterea calificării sau virtuţilor lor. Societatea misogină într-o ţară  ca România (dar nu numai) exercită presiuni din toate părţile asupra femeilor, al căror statut este dictat de politicile agresive şi opresive masculocrate. În spatele femeilor de succes ori promovate se află de cele mai multe ori soţi, taţi sau amanţi, cu banii sau relaţiile lor politice şi economice.

În aceste condiţii, femeia mamă, tandră şi iubitoare, delicată şi responsabilă de fericirea şi educarea copiilor ei este o specie profund agresată şi chiar pe cale de dispariţie în România. Vinovată de această stare disperată de fapte este în primul rând această cultură a abjecţiei care a cucerit ţara: de la şpaga pe care trebuie s-o dea tânăra mama medicului ginecolog pentru a aduce pe lume un bebeluş, trecând prin alocaţia umilitoare cu care statul român îşi batjocoreşte copiii şi pe mamele lor, trecând apoi prin exploatarea copiilor de către educatori sau profesori abuzivi care au transformat actul educaţiei în troc, şi ajungând  la fuga angajatorilor de femeile căsătorite sau/ şi mame,  totul se opune condiţiei decente de viaţă a femeii, a copilului, a familiei. Cum să crească natalitatea într-o societate ce îşi distruge cu bună ştiinţă femeile şi copiii?

Senzorii cei mai fini ai acestei agravări a misoginismului de la noi sunt copiii: cei ce se sinucid la 8, la 9 sau la 10 ani sunt micii oameni care ar putea să construiască o altă lume în România, dacă lumea de astăzi nu i-ar arunca la gunoi, nu şi-ar fi întors faţa de la ei, de la Dumnezeu , de la femeia adevărată şi de la rodul iubirii ce uneşte pe mama de tata. O Românie în care însuşi preşedintele se comportă pe faţă  şi în formă continuată ca un derbedeu pentru care româncele sunt „păsărici”, „ţigănci împuţite” sau pipiţe în biroul cărora tipul se autoinvită chipurile ca să le „facă” nici nu putea să ajungă mai bine: doar un nou lagăr care „prosperă” din  înşelăciune, din vânzarea intereselor ţării, din  vânzarea de carne vie, de femei, de copii, de conştiinţe, de omenie, de speranţă…

Angela FURTUNĂ
Publicistă, scriitoare
Membră a Uniunii Scriitorilor din România
angelafurtuna@yahoo.com
http://laurencejth.over-blog.net/

"

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului România - un nou lagăr.

Comentarii