Bustul poetului, prozatorului şi criticului literar Traian Chelariu se află din nou pe soclu, ca monument de for public. Lucrarea, realizată cu ani în urmă de artista plastică Florica Hociung, dezvelită oficial în vara anului 1994 în faţa intrării principale a Universităţii „Ştefan cel Mare”, dar care a dispărut apoi „fără martori”, şi-a găsit locul în perimetrul înverzit din curtea Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”.
Cu un an în urmă, după ce a fost descoperit în subsolul instituţiei universitare sucevene şi scos la lumină prin grija prof. univ. dr. Mircea A. Diaconu, prodecanul Facultăţii de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării, chipul sculptural cu patină de bronz al lui Traian Chelariu stătea stingher pe pardoseala palierului de la primul etaj, lângă uşa Decanatului de Limba şi Literatura Română.
Traian Chelariu, născut la data de 21 iulie 1906, la Dărmăneşti - Suceava, a trecut la cele veşnice la data de 4 noiembrie 1966. Drama existenţială a acestui intelectual bucovinean, cu studii interbelice de Litere şi Filozofie la Cernăuţi, continuate cu stagii de pregătire postuniversitară la Paris şi la Roma, pus la index ca scriitor, îndepărtat de la catedră şi marginalizat odată cu instaurarea regimului comunist pentru activitatea sa iconaristă, umilit şi trimis să lucreze la ecarisaj şi deratizare, reprimit apoi în învăţământ, unde şi-a reconstruit din nou statutul literar şi didactic, este deja cunoscută.
Profesorul Victor Cozariuc (Victor Nicolae Cossaris) preşedintele fondator al Societăţii Culturale “Traian Chelariu” din Măriţei - Dărmăneşti, societate care menţine vie memoria lui Traian Chelariu în satul său de obârşie, spunea cu prilejul lansării lucrării „Traian Chelariu - Repere bio-bibliografice” că dispariţia bustului a fost „opera” unor foşti colegi de catedră care au vrut să-i şteargă memoria, măcinaţi de invidie faţă de statura sa intelectuală.
“De ştergerea memoriei şi prigonirea culturii româneşti - spunea el - s-au ocupat chiar cei mai <democraţi> şi <înţelepţi> slujitori din conducerea Universităţii sucevene, care, în anul 1977, samavolnic şi barbar, fără consultarea autorităţilor şi a acelora care au aprobat amplasarea bustului scriitorului, l-au demolat şi…l-au dosit în subsolul întunecos al instituţiei…”.
Se produce acum, prin reamplasarea pe soclu a bustului lui Traian Chelariu, un act reparatoriu faţă de memoria celui care scria : „Chiar dacă te-ar durea răutatea acelora pe care nu i-ai invidiat, nici urât, să-ţi pară bine când s-a pus pâcla tăcerii peste credinţele tale; eşti izvor subteran: vei ieşi râu la lumina zilei”.
"