În cadrul proiectului „Patrimoniul Arheologic al Bucovinei”, aflat în derulare la Complexul Muzeal Bucovina şi finanţat de către Ministerul Culturii şi Cultelor prin Administraţia Fondului Cultural naţional (AFCN), s-au continuat cercetările arheologice de teren în mai multe localităţi din judeţul nostru. Investigaţiile de acest gen în zona montană şi chiar premontană sunt foarte mult îngreunate de dominanţa, aproape uneori până la exclusivitate, suprafeţelor de păşune unde solul nu poate fi cercetat. Totuşi, chiar şi în astfel de condiţii, rarele descoperiri arheologice făcute în zona de munte, nu pot decât să aducă un plus de preţiozitate şi spectaculozitate, una dintre acestea, de dată foarte recentă, fiind făcută de autorul acestor rânduri la o altitudine de peste 1500 de metri, la Pietrele Doamnei.
Îndreptându-ne atenţia spre restrânsele suprafeţe de teren neacoperite de iarbă, mai precis asupra cărării care porneşte de la cunoscuta cabană Rarău şi duce în coborâre spre sud, spre valea Bistriţei, am avut şansa identificării printre numeroasele pietre şi aşchii de roci a mai multe piese arheologice din gresie şi marnă, materie primă care se preta la cioplire de către omul paleolitic. Apelând la colegul dr. Vasile Chirica de la Institutul de Arheologie al Academiei Române de la Iaşi, actualmente cel mai bun specialist în paleolitic din ţară, presupunerile ni s-au confirmat. Iată pe scurt descrierea acestor piese, după opinia colegului de la Iaşi:
lamă de dimensiuni mijlocii cu scobitură retuşată şi cu retuşe pe latura sa stângă; vârf de lamă de tip ácrête; lamă de dimensiuni mijlocii de acelaşi tip cu o scobitură pe latura stângă; lamă masivă macrolitică, cu o scobitură de tip omega, pe latura dreaptă; front larg de gratoar macrolitic, convex.
Acest inventar de unelte litice, din punct de vedere tipologic se poate data în paleoliticul superior din ţara noastră, mai precis în perioada sa numită Aurignacian.
Fireşte solul din preajma acestui vârf muntos mai ascunde multe alte vestigii, descoperirea multor altora fiind doar o chestiune de timp, indiferent cât ar dura această aşteptare.
Tot din acelaşi interval de timp datează o altă descoperire notabilă, făcută cu acelaşi prilej. Este vorba de un destul de numeros inventar din şist şi gresie (aşchii de prelucrare, lame, şi nuclee din care s-au cioplit unelte), care a fost cules în pietrişul uliţei numită de localnici Lut, care începe să urce din dreptul casei cu numărul 1 din străduţa Plaiul Deia (cartier Ştrand) din Câmpulung Moldovenesc, toate acestea de până acum vorbind despre tenacitatea omului primitiv, mereu în lungi peregrinări, cu scopul de-aşi căuta prada în rândul turmelor de animale sălbatice pe care le vâna. Iată deci că botul de terasă de aici, din dreptul vărsării pârâului Deia în Moldova, a oferit după cum se demonstrează o bună poziţie de şedere temporară a unor comunităţi preistorice, în permanentă mişcare.
Concluzia ? E simplă ! Ne trebuie oricând un adevărat spirit de oameni civilizaţi, căci conform proverbului („Nu se ştie ca pământul”) nu putem şti piciorul nostru, sapa sau hârleţul (uneori distructiv) peste ce nimereşte.
Prof. dr. Mugur Andronic"