Învăţătura creştină din fragedă pruncie...!

Fiecare copil reprezintă binecuvântarea dăruită de Dumnezeu fiecărui părinte şi totodată bucuria cu care Dumnezeu doreşte să se facă cunoscut în dărnicia şi milostivirea Sa cea mare.

Formarea copilului este realizată în primul rând de către părinţi, apoi de către dascăli şi Biserică.

Educaţia copilului începe încă din pântecele mamei, aşa cum spune şi părintele Paisie Aghioritul (1924-1994), care zice: „Femeia, când este însărcinată, trebuie să fie liniştită, să citească Evanghelia, să se roage, să spună rugăciunea lui Iisus. Astfel se sfinţeşte şi ea, şi copilul.”

Iată că mama are rolul important de-a educa copilul încă din pântecele ei, sfinţindu-se reciproc.

Educaţia religioasă a copiilor începe odată cu zămislirea lor, fiindcă la formarea copiilor are un rol deosebit educaţia religioasă a părinţilor.

Contează enorm dacă părinţii se roagă în familie, postesc sfintele posturi, duc o viaţă creştinească echilibrată, participă cu regularitate la slujbele din biserică şi la Sfânta Împărtăşanie.

Pruncii şi copiii mici, fiindcă sunt fără de păcat, se împărtăşesc măcar la 40 de zile, de obicei se împărtăşesc la 20-30 de zile sau de câte ori doresc părinţii lor.

Odată ce micuţii trec de vârsta de doi-trei ani, mamele e bine să-i înveţe să-şi facă semnul Sfintei Cruci, apoi pe la patru ani e bine ca orice micuţ să înveţe rugăciunea cea mai scumpă creştinilor: „Tatăl nostru”, pe care să o rostească dimineaţa, la masă şi seara la culcare.

După vârsta de cinci ani este bine ca fiecare copil să înveţe „Înger, îngeraşul meu”, „Doamne, Doamne, Ceresc Tată” şi „Crezul”.

Părinţii trebuie să meargă la biserică alături de copiii lor şi să se roage împreună şi acasă.

Nu trebuie lăsaţi să înveţe vorbe urâte, să urmărească scene de violenţă ori de desfrâu la televizor; să nu-i lase în grija altora, care poate nu cunosc învăţătura creştinească.

Copilul trebuie să cunoască încă de mic prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lui şi nu numai, iar ca acest lucru, ca această cunoaştere să fie una uşoară, copilul dispune de Sfânta Biserică, unde preotul îl poate înţelepţi în măsura sa, spre cunoaşterea lui Dumnezeu, dar dispune şi de ora de religie în şcoală care are un rol foarte important în formarea caracterului copilului şi în descrierea amănunţită.

Ora de religie din cadrul şcolii este importantă pentru fiecare copil.

Părinţii trebuie să-şi crească copiii în frica şi dragostea către Dumnezeu-Creatorul.

Dacă părinţii prin propriul exemplu nu-şi pot educa copiii, aceştia vor avea o creştere rea, se vor sălbătici şi vor fi mereu priviţi ca persoane negative ale unei comunităţi.

Iată că şi părinţii trebuie să se educe în dragostea lui Dumnezeu spre a fi exemplul propriilor copii.

Ne completăm unii pe alţii.

Cu toţii să participăm la slujbele Bisericii care ne sfinţesc şi ne liniştesc sufletul, ca întorcându-ne acasă, cu explicarea Evangheliei, cu frumuseţea cântărilor, să devenim făclie de lumină pentru luminiţele aproape acoperite de umbră.

Părinţi, creşteţi-vă copiii cu drag şi dor de Hristos, căci aşa vor pricepe frumuseţea vieţii.

Ilie-Florin Savu, elev seminarist