Adio, maestre!

Din constelaţia oamenilor de valoare al oraşului nostru, Câmpulung Moldovenesc, a căzut o stea care ani la rând a strălucit puternic şi ne-a adus multe realizări şi împliniri pe plan literar şi nu numai. Acum suntem mult mai săraci, am pierdut un om de o valoare inestimabilă, un diamant al literaturii bucovinene, care strălucea din orice latură era privit. A plecat pentru totdeauna, lăsând un gol imens în sufletul familiei şi al tuturor celor care l-au cunoscut.

Nu vreau să vorbesc de scriitorul Vasile Sfarghiu deoarece sunt persoane mai în măsură să facă acest lucru şi sunt convinsă că o vor face, eu vreau doar să spun câteva lucruri despre omul care a fost şi va fi mereu în inimile noastre.

Vorbele mele frumoase au fost pentru el şi atunci când era în viaţă, pentru că aşa am simţit că este bine să aduci laude şi lauri oamenilor importanţi atunci când sunt lângă noi ca să simtă respectul, recunoştinţa şi aprecierea îndreptată asupra lor.

N-am să uit niciodată un gest frumos pe care puţini oameni sunt capabili să-l facă: după apariţia articolului („Un alt început”) în care povesteam despre oamenii preţioşi de lângă noi, Otilia şi Vasile Sfarghiu, acesta din urma a venit la ghişeul la care lucrez şi-a scos şapca în faţa mea şi a făcut o plecăciune. A spus totul printr-un gest frumos care arăta totul, am simţit fiori străbătându-mi sufletul când acel om deosebit s-a înclinat în faţa mea recunoscându-mi meritele şi sunt convinsă că această imagine va rămâne mereu în amintirea mea.

O altă comoară nepreţuită este volumul de proză scurtă, ,,Conflict diplomatic” apărut în decembrie 2012 pe care l-am primit din mâna acestui om minunat cu o frumoasă dedicaţie.

Ultima mea întâlnire cu acest om minunat va rămâne şi ea într-un colţ de suflet. Erau câteva persoane la  rând să-şi ridice coletele la ghişeul unde lucrez, de la care acest om minunat trimitea foarte des cărţi persoanelor cunoscute, el s-a aşezat la rând şi când a ajuns în faţă, la întrebarea mea firească dacă doreşte ceva el mi-a răspuns zâmbind „Nu, am vrut doar să vă salut”.

A fost ultima oară când l-am văzut şi acum înţeleg că acest gest a fost un fel de rămas bun pe care numai un om ca el ar fi fost capabil să-l facă. Din păcate, astfel de persoane sunt din ce în ce mai puţine în jurul nostru, dar în urma lor rămân valori inestimabile prin care vor trăi veşnic în sufletele noastre.

Acest om deosebit a plecat spre viaţa veşnică gândindu-se la cei din jur, lăsându-ne trişti şi îndureraţi, dar moştenitori ai unei comori nepreţuite: munca lui de o viaţă!

În încheiere vreau să scriu ultimul citat din cartea ,,Conflict diplomatic” care spune totul despre scriitorul Vasile Sfarghiu:

,,În final, şi nu la urma urmei, rogu-te Doamne, dă-mi viaţă, sănătate şi putere să mai pot face câte ceva pentru semenii mei!”

Un ultim omagiu adus scriitorului Vasile Sfarghiu ar fi să închidem ochii şi să aplaudăm cu sufletul viaţa frumoasă pe care a dus-o acest om minunat, viaţă pe care a pus-o în slujba frumosului şi a binelui şi mai ales în slujba semenilor săi.

Adio, maestre al condeiului, nu te vom uita niciodată!

Cristina DIACONU,

Oficiant la Oficiul Poştal Câmpulung Moldovenesc 1