Să îndrăznim să trăim cu adevărat...

Pierduți într-o lume grotescă și sadică simțim că ne-am pierdut identitatea, simțim că avem nevoie de ceva să ne reamintească cine suntem. Rutina ne obosește și ne face să uităm să zâmbim, să iubim, să simțim. Rătăciți într-un univers din ce în ce mai sumbru, plăcerile simple ale vieții precum un vers citit rapid la ceas de seară, sau o ceașcă de vin fiert cu scorţișoară ni se par o pierdere de timp. Nici să spunem un „te iubesc” fugar și dulce nu mai putem….

O zi din viaţa noastră pare că se desfășoară după un chenar strict, exact, organizat dar lipsit de frumusețe, de farmec, de tandrețe de orice sentiment care ne-ar putea face fericiți. De fapt lipsa fericirii este cauza depresiilor lunare sau chiar săptămânale care par a ne copleși complet uneori. Uităm să gândim cu sufletul, o facem numai cu mintea care de cele mai multe ori nu știe să ia în calcul și inima, ci doar trupul…

Luptăm cu deznădejde într-o societate ce și-a pierdut de mult timp farmecul și care, lovită de un ritm nebun de tehnologizare, plasează sentimentul pe ultimul loc. Nevoia de a aduce bani în casă, în familie, roade puţin câte puţin din ceea ce suntem noi ca oameni, ca ființe capabile să muncească, să gândească dar și să profite din plin de plăcerile vieții. Ne-am pierdut echilibrul transformându-ne încet dar sigur în niște roboti ai unui secol ce pare desprins dintr-un iluminism îndepărtat. Începem parcă să ne pierdem identitatea, să ne lăsăm purtați de un val puternic care ne îndepărtează de cei dragi, de ideea de familie și practic de o împlinire sufletească și psihologică ce ne diferențiază într-un anumit punct de animale și plante.

Cu toate acestea, noi procesăm și simțim că ceva s-a rupt... că ceva nu funcționează cum trebuie...dar ne lovim de teama de a evada, de a fi altfel decât alții, de a ne permite măcar câteva minute pe zi să lăsam grijile deoparte și să visăm cu ochii deschiși. Ceva îndepărtează repede gândurile frumoase, de ficțiune uneori, dar care ne fac, chiar și pentru o secundă, cu adevărat fericiți.

Citim des despre asta, nu puţini sunt cei care au parte de câștiguri financiare imense de pe urma vânzării unor cărți care propun diverse rețete care arată cum să îți trăiești viata frumos și armonios... Adevărul este că fericirea nu are nume, nu are definiție, nu este vizibilă sau palpabilă, fericirea poate fi doar simțită și trăită. Fericirea capătă identitate cu noi și prin noi...există în fiecare persoana, trebuie doar activată. Încercați să o descoperiți... încercați să găsiți un motiv de bucurie în fiecare lucru, nu învinuiți timpul ci profitați la maxim de fiecare clipă, făcând din ideea de „Fortuna labilis”, invocată de Eminescu, doar un fapt existențial și nu o fatalitate. Luați ce-i mai frumos din fiecare lucru, bucurați-vă de zâmbetul unui copil hazliu și jucăuș, ascultați ritmurile ce va fac să plutiți, citiți cărți care vă vor intriga sau vă vor incita gândirea, lăsați tandrețea să vă copleșească în preajma celor dragi, iubiți și doriți-vă să fiți iubiți! Pe scurt, îndrăzniți să trăiți cu adevărat și să gustați pe deplin cupa unei vieți ce merită parcursă atunci când știm cum să o parcurgem....

Gabriela VACARIU