Romantismul, încotro?

Oare ce este romantismul, ce semnifică acest cuvânt pentru toate categoriile sociale indiferent de sex si vârstă ? Unii cred că ar răspunde că este vorba de un moft, un capriciu, alţii ar zâmbii ironic, dar persoanele în cauză știu cu adevărat despre ce este vorba.

O persoană romantică este una sensibilă, care pune suflet în tot ceea ce face, un om capabil de lucruri minunate, de gesturi frumoase care iubeşte viaţa şi face ca fiecare zi să fie o sărbătoare. O persoană care are nevoie de foarte puțin ca să fie fericită, un gest, o atingere delicată, o vorbă bună, o mică surpriză simbolică și nu materială, cam acestea sunt ,,hrana” romanticului.

Din totdeauna am fost o persoană sensibilă și pot să spun că nu am avut numai bucurii din acest motiv, dar nici nu mi-am dorit vreodată să fiu altfel. Dar nu despre mine vreau să scriu, ci despre frica, mai bine zis panica care m-a cuprins gândindu-mă că această specie de oameni este pe cale de dispariție.

Dar din fericire am descoperit că nu este adevărat. Am avut privilegiul, datorită unei prietene, să cunosc o familie deosebită, doi bunici simpatici: familia Adam, care mi-au amintit de copilărie și mi-au demonstrat că dragostea nu are vârstă și statut social. Amândoi au vârste înaintate, dar dragostea lor este vie și nimic, nici chiar boala nu a adus o schimbare în relația acestor oameni simpli.

Atunci când el a fost bolnav, internat în spital, ,,bunica” a refuzat să meargă acasă și chiar dacă picioarele nu o susțineau, ea a stat toată noaptea pe un scaun la căpătâiul lui. Din păcate acum ea este bolnavă și se îndreaptă spre lumea celor drepți, iar bătrânul o veghează alături de fiica lor, Maria, care este sprijinul lor la bătrânețe zi și noapte. M-au impresionat până la lacrimi cuvintele acestui bătrân : „Draga mea, eu văd și știu că trebuie să pleci, dar nu fi tristă, eu mai stau puțin și vin după tine, nu te las singură, nu pot trăi fără tine”. Este remarcabil că niște oameni simpli care au dus o viață grea știu să se prețuiască unul pe celălalt până la capăt; ar trebui să fie un exemplu pentru toate generațiile prezente și viitoare.

La un moment dat cu toate modificările din jurul nostru, m-am speriat când am privit în jur. Oamenii s-au schimbat și au apărut alte priorități aduse de aceste vremuri. A apărut dorința de emancipare, îmbogățire, democrație, libertate. Am simțit că tot ce ținea de dragoste, romantism a fost dat uitării, iar toți aveau o dorință puternică de a ajunge undeva mai sus indiferent de valorile pe care le călcau în picioare.

Aveam impresia că nici nu mai poate fi vorba de așa ceva la generațiile tinere. Copiii s-au lăsat absorbiți de noile tehnologii apărute, s-au închis într-o lume a lor, plină de vise, maturizându-se înainte de vreme. Au fost cu totul absorbiţi de telefoane mobile, tablete, iphone-uri, jocuri și parcă au uitat amintirile din copilărie, au uitat să ofere o floare, să trăiască prima dragoste. Mi-a fost teamă că romantismul a murit, că generaţia tânără nu știe și nici nu vrea să învețe să fie sensibilă, capabilă să ofere, dar și să primească dragoste. Din fericire acest lucru nu s-a întâmplat și mi s-a demonstrat din plin că nu am dreptate. Pentru acesta trebuie să le mulțumesc la doi adolescenți minunați care mi-au adus cel mai frumos cadou: frumoasa lor poveste de dragoste.

Este vorba despre băiatul meu Gabi și frumoasa lui prietenă Adelina. Am simțit în sufletele lor acele valori care îmi era teamă că au dispărut din rândul tinerilor din ziua de azi. Am văzut gesturi simple, dar atât de calde, tandre și frumoase încât valorile materiale ar păli cu desăvârșire în fața lor.

Cât de frumos este un adolescent cu o floare in mână, câtă gingășie și naturalețe am văzut la fata care a primit acea floare. Toate cadourile pe care și le-au făcut conțineau și ceva de suflet, o fotografie cu ei doi, un tablou cu momente frumoase din prietenia lor. Am trăit din umbră fără să deranjez această frumoasă poveste de dragoste. M-am bucurat nespus din două motive: bineînțeles fiind vorba de băiatul meu care mi-a moștenit firea romantică, și al doilea și cel mai important, că romantismul nu a murit şi există şi printre tinerii din ziua de astăzi.

Mereu au fost, sunt și vor fi oameni care să așeze pe primele locuri dragostea, respectul, afecțiunea, persoane capabile să ofere totul chiar dacă nu primesc nimic. Acești oameni au fost și vor fi mereu în preajma noastră și nu este o risipă de timp să faceți un gest frumos, să spuneți o vorba bună pentru ca și ei să fie fericiți și veți primi din plin prietenie, loialitate, afecțiune și multă, multă dragoste.

Cristina DIACONU

Oficiant la Oficiul Poştal Câmpulung Moldovenesc 1