Se spune că o zi în care nu ai zâmbit, ai irosit-o degeaba. Obişnuim să bocim ocaziile în care, în loc de un surâs, pe obrajii persoanelor din jur se rostogoleşte nestingherită o lacrimă. Urmează confruntări deschise cu conştiinţa. Acum, lucizi fiind, privim reacţiile dintr-o altă sferă, jurăm înţelepciune deplină pentru viitoarele dispute.
În tot acest timp continuăm neobosiţi şi însetaţi după diversitate. Nu avem timp să-i mulţumim poştaşului pentru corespondenţă, femeii responsabile de curăţenia pe scară sau pur şi simplu unei persoane care ne-a fost de folos, s-a întipărit în mintea noastră, că toţi aceşti participanţi ai vieţii sociale sunt datori să întreprindă aceste activităţi mai ales dacă sunt recompensaţi financiar.
Nu îndrăznesc să relatez o situaţie în care vizionând serialul favorit, o bătaie uşoară în uşă ne face să tresărim, ce a urmat este evident. Cu un zâmbet proptit pe chip ieşim în întâmpinare, numai că în locul unei personalităţi, un biet nevoiaş ne acostează umil cu mâna întinsă, dar nu mai avem timp să ascultăm, să privim dincolo de aparenţe, am devenit egoişti, fără suflet, iar apoi ne întrebăm în pragul disperării unde au dispărut cei care altădată ne sprijineau...
O faţă crispată întotdeauna alungă anturajul, dar un zâmbet animează şi cea mai „muribundă” zi. Am fost proiectaţi cu un scop pe Pământ şi acela este de a înfrunta fiecare situaţie cu un surâs şi cu speranţa zilei de mâine. Nu există replică mai bună într-o ploaie de acuze, ca puterea unei figuri zâmbitoare. Suntem setoşi după un zâmbet, de aceea poate oferindu-l cuiva nu vom muta munţii din locul lor, dar putem reanima speranţa unei alte şanse sufletelor decăzute.
Dacă astăzi totul se taxează, zâmbetul indiferent de cantitate este gratis, aşadar, folosiţi-l fără moderaţie!
Aurelia RIVNIC