Balanţa vieţii (II)

Mulţi părinţi încă trăiesc cu concepţia învechită cum că unui copil trebuie să-i arăţi că-l iubeşti doar atunci când doarme. Această idee este foarte greşită, deoarece nu este normal ca un părinte să-i arate copilului său numai partea autoritară.

Cred că un copil dacă se simte iubit are toate şansele să iubească şi el viaţa, ceea ce este frumos în jurul lui, iar la rândul lui să ofere iubire. Simţind dragostea părintească, el are curaj sa înfrunte altfel viaţa ştiind că orice ar fi, are lângă el persoane de nădejde pe care se poate baza la bine şi la rău.

Fiecare etapă aduce modificări caracteristice vârstei şi din cauză că suntem în urmă cu noutăţile şi schimbările din viaţa copilului nostru uneori suntem surprinşi de maturitatea gândirii lor chiar dacă sunt la o vârsta fragedă. Fiţi aproape de copii chiar dacă valorile materiale nu se ridică la nivelul aşteptărilor, deoarece atunci când vor simţi dragoste, înţelegere, sprijin, vor trece prin viaţă mai uşor ştiind că au un umăr pe care să se sprijine.

Dacă noi nu plantăm lucruri frumoase, nu avem grijă ca ele să nu lipsească celor dragi, fie că este vorba de partenerul de viaţă, copii, părinţi sau chiar necunoscuţi, cum vrem să culegem recolta ?

La locurile de muncă suntem colegi doar în condica de prezenţă şi pe statul de plată. Frica de ziua de mâine care nu exclude posibilitatea de a rămâne fără serviciu ne-a transformat în nişte persoane reci şi egoiste. Aceasta frică ne-a paralizat simţurile si suntem parca închişi între patru pereţi fără uşi şi fără ferestre, astfel nu lăsăm să intre în încăpere nimic şi nici nu aruncăm nici o privire în jur. Izbindu-ne de aceşti patru pereţi, pierdem adevăratele valori şi ne transformăm în roboţi, deci să nu ne mai mirăm că uneori sunt utilaje care înlocuiesc oameni.

Ne punem pe chipuri masca indiferenţei, egoismului chiar şi a răutăţii şi uităm că munca în echipă aduce mai multă eficienţă pe toate planurile şi chiar o mare satisfacţie pe plan sentimental.

Oare chiar nu mai e timp de nimic acum ? Nu, nu vreau să cred că totul e pierdut.

Se spune ca acolo unde a fost foc rămâne cenuşă, deci ceva se poate reaprinde. Avem atât de multe lucruri bune si frumoase pe care le putem oferi celor din jur.

Oricât de greu trecem prin această perioadă plină de evenimente triste şi chiar de lipsuri, asta nu înseamnă că nu avem resurse necesare să fim mai buni, mai toleranţi şi să oferim celor din jur prietenie, dragoste, încredere, colegialitate.

Hai să încercam să distrugem gardurile din jurul sufletelor mostre, să evadăm dintre cei patru pereţi care ne îngrădesc persoana, căci doar aşa vom lăsa să iasă la suprafaţă tot ce este mai bun şi mai frumos din fiinţa noastră şi arătând celor din jur respect, dragoste, înţelegere şi prietenie, atunci vom reuşi să fim şi noi fericiţi cu adevărat, cu alte cuvinte, vom readuce în echilibru balanţa vieţii.

Cristina DIACONU

Oficiul Poştal Câmpulung Moldovenesc nr. 1