Ca în fiecare sesiune de bacalaureat, din lucrările absolvenţilor, ale celor care au catadicsit să-şi încheie mai devreme vacanţa pentru a susţine examenele, răzbat mostre crase de incultură, care deşi deocamdată ne amuză, s-ar putea să ne ofere, la un moment dat în cursul vieţii, şi ocazia de a ne plânge, de milă, că nu am făcut mai mult, ca popor, pentru educaţia noastră.
Ȋn cea de-a doua sesiune a bacalaureatului din 2012, ni s-a confirmat pentru a doua oară faptul că elevii din România se pierd în propria neştiinţă.
Deşi vinovaţii sunt mulţi, sentimentul de culpabilitate nu se resimte acolo unde ar trebui : în conştiinţa absolvenţilor, care continuă să ne ofere din ce în ce mai multe „perle”.
Ilie Moromete era un "pateu" de familie, iar Mihai Eminescu n-a putut să cucerească femeia iubită pentru că "nu-i vorbea pe româneşte". Cam asta au înţeles absolvenţii de clasa a XII-a după patru ani de studiu al literaturii române, în liceu.
Afirmaţia lui Lucian Blaga, "Trebuie să existe o anumită concordanţă între acţiuni şi planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da", a fost, categoric, piatra de încercare a examenului. Nu puţini au fost cei care au comentat afirmaţia, explicându-şi teoria de viaţă. Fiecare dintre ei s-a întrecut în explicaţii care mai de care mai uluitoare.
„Blaga zice că omul are un plan să-l bage în acţiune şi după ce l-a scos din acţiune, a dat la roade multe”.
Fără informaţii, fără logică, şi fără ezitare, la capătul a 12 ani de şcoală, absolvenţii s-au dovedit a fi bravi mânuitori ai ustensilelor de scris, cu care au umplut pagini întregi cu inepţii despre literatura română. Roade multe.
Andra Ionela