Cronică teatrală

Cu prilejul Festivalului Mediaval din Cetatea de Scaun a Sucevei am asistat la o spumoasă comedie adaptată după Carlo Goldoni, “Slugă la doi stăpâni”, în interpretarea Trupei Arlechino din Giurgiu.

Slugă la doi stăpâni nu este altcineva decât Truffaldino care slujeşte atât la Beatrice, travestită în Federico Rasponi din Torino, care este de fapt ucis într-un duel de către Florindo, iubitul Beatricei, dar de care este îndrăgostită şi Clarice, fiica lui Pantalone, care visa să-şi mărite fata cu un negustor înstărit.

Este lăudabilă performanţa trupei din Giurgiu de „a comprima” o comedie în patru acte şi mai multe scene în doar o singură oră, în ciuda numeroaselor intrigi şi răsturnări de situaţie din piesă.

Truffaldino este ca tipologie Arlequin, personaj din Commedia dell’Arte, care este tipul „încurcă-lume”, cu ghinion la tot pasul, dar şi descurcăreţ în situaţii limită. Exercită asupra Smeraldinei o fantastică atracţie şi cei doi se îndrăgostesc la prima vedere (dat fiind faptul că Truffaldino este interpretat de un actor mai vârstnic, dar foarte suplu şi rapid în mişcări şi Smeraldina de o foarte tânără actriţă de vreo 20 de ani accentuează ideea de ridicol şi poate şochează pe unii spectatori). Smeraldina, camerista, intră în dans medieval la fiecare apariţie scenică, având un inepuizabil joc de glezne (care este de-a dreptul sublim), chiar atunci şi când rosteşte replici.

Truffaldino intră pe neaşteptate în serviciul lui Florindo Maretuzi, care, în loc de clasicele-i fandări cu spada îşi face grava intrare scenică declamând cu gesturi largi şi mai nou încordându-şi bicepşii. Vestita slugă, care a şi intrat în serviciul celui de-al doilea stăpân – Florindo, ridicând corespondenţa de la poştă, încurcă scrisorile în aşa fel, încât pune bazele unei intrigi, astfel încât scrisoarea intimă a Beatricei ajunge să fie citită de Florindo.

La fel şi punga de bani buclucaşă destinată Beatricei, ajunge la Florindo, şi apoi via Truffaldino îndărăt, creează un veritabil moment de încurcătură scenică.

Brighella, tipul hangiului din Commedia dell’Arte, este viclean, pune la cale intrigi şi rezolvă situaţii, chiar şi cu lovituri de pumnal. Aici însă, se dovedeşte a fi un bucătar extrem de meticulos. Foamea cronică a lui Truffaldino provoacă un extraordinar efect comic şi atunci când se iveşte prilejul s-o stingă, fiecare fel de mâncare anunţat de Brighella îi pătrunde în măruntaie ca un fier înroşit, într-atât se schimonoseşte la auzul bucatelor.

În final, când travestitul Beatricei iese la iveală, Federico Rasponi reînvie în mod miraculos şi se înfăţişează iubitei lui, Clarice, încep tatonările pentru trei nunţi, Florindo – Beatrice, Clarice – Federico, Truffaldino – Smeraldina.

Cătălin DÎRJA