Cu tinereţea mea apăr viaţa

Avortul. Este unul din cele mai mari păcate. Cum poţi să-ţi omori propriul copil? Şi, totuşi, sunt chiar multe cazuri de avort.

Este o crimă. Acei copii ar fi trebuit să trăiască şi simtă, dragostea, căldura mamelor şi să crească, dar ei încetează din viaţă fără să se fi născut. Eu nu le acuz pe mamele care practică avortul. Poate au avut un motiv întemeiat, dar ar trebui să se gândească mai întâi că acel copil din pântece este fiul lor. Acei copii nici măcar n-au ştiut ce este viaţa.

Dumnezeu ne-a dat viaţa, tot El ne-o ia. Nu mamele ar trebui să le ia viaţa copiilor lor. Dumnezeu hotărăşte soarta acelor copii şi, cu siguranţă, nu este moartea copiilor înainte de a se fi născut. Dacă aş fi eu în locul unui asemenea copil?

„Eram deja de 3 luni şi jumătate în pântecele mamei mele. Simţeam că mama nu mă dorea. Eu încercam să fac tot posibilul să mă iubească, dar fără nici un folos. Presimţeam că foarte curând voi muri. Şi nu m-am înşelat. Am simţit două mâini care m-au apucat şi o lumină puternică. Nu puteam respira, mă sufocam şi mă zbăteam, dar fără folos. Muream. Am devenit îngerul păzitor al mamei şi chiar dacă m-a omorât, eu tot o iubeam. În fiecare zi o păzesc şi o conving să nu mai facă şi altui copil ce mi-a făcut mie”.

* Materialul face parte din campania împotriva avortului „Cu tinereţea mea apăr viaţa”

Nicolae UNGUREANU

Clasa a VII-a B

Şcoala Nr. 1 Suceava