Reţelele sociale…şi criza mondială

Fie că vorbim despre Facebook, Twitter, Hi5, Noi 2, Netlog, sau alte site-uri de profil, noua generaţie (şi nu numai) pare de-a dreptul “dependentă” de ‘socializare’, dar nu “Socializarea” care presupune comunicare verbală, întâlniri, povestiri, colaborări, parteneriate în scopuri interactive, ci anume procesul caracterizat de “photo-sharing”, “comunicare virtuală pe chat”, “skype”, “like-uri la fotografii”, şi multe, multe “comment-uri” şi “private messages”. Practic a devenit primordială existenţa online; mai mult decât atât, o viaţă socială activă te face cu mult mai popular. Fotografiile frumoase se transformă în adevărate pictoriale, sau şedinţe foto elaborate din ce în ce mai numeroase şi mai complicate….iar shakespearian-ul “A fi sau a nu fi”, se transforma astăzi în ”A fi sau a nu fi pe Facebook”. Nu eşti, nu ai cont, nu exişti.

Nu poţi respira, citi o carte, viziona un film în confortul căminului propriu sau la cinema, că trebuie să împărtăşeşti asta cu toţi prietenii, membri ai aceleaşi reţele de socializare, chiar dacă în fapt nici nu-i cunoşti. Cuvântul “prieten” capătă conotaţii semnificative, pierzând din sensul de altădată. Astfel, prieten înseamnă membru al unei reţele, cu afinităţi concrete în a da “like”, a posta pe “wall” lucruri cât mai interesante, mai speciale şi inedite. Să nu mai spunem că a merge la teatru, la operă nu mai reprezintă un scop în sine, lanţul causal îmbogăţindu-se. Prin urmare “Merg la Teatru, operă, operetă, să postez noile activităţi pe Facebook în rubrica ’momente speciale’ pentru ca prietenii mei să vadă ce viaţă activă am” - aviz amatorilor de presă “mondenă’, care ştiu la ce mă refer.

E adevărat că astfel contabilizăm mai bine activităţile din viaţa de zi cu zi, dar e greşit s-o facem în comparaţie cu viaţa celorlalţi, sau nu neapărat greşit, cât agasant. „Eu de ce nu am fotografii mai frumoase, activităţi mai interesante, o maşina mai spectaculoasă, un job cu mai multe beneficii”.

Nu e suficient că traversăm perioade în care stresul şi sursele de stres sunt la tot pasul, ne mai antrenăm şi noi în crize existenţiale care nu-şi au rostul, şi asta pentru un Profil Virtual, care nu ne defineşte nici măcar un sfert ca Oameni, ca entităţi care evoluează, învaţă, trăiesc şi se dezvoltă într-o comunitate reală, cu Oameni reali. Ne cramponăm în situaţii şi conflicte virtuale, când în definitiv, stăm în faţa calculatorului ore, zile, luni, pentru a personaliza un profil, nu pentru a ne anima propria viaţă.

Până la urmă orice situaţie e “normală”, atunci când se respectă anumite limite şi atunci când noi deţinem echilibrul asupra ei. Şi nu invers.

Şi ne mai miră faptul că apar filme SF în care tehnologia conduce oamenii. Cum altfel, când noi i-am acordat această “libertate’, “personalizând-o”!

Cât despre situaţia economică a întregului mapamond...? Nu mai este de interes personal, nici măcar naţional. Dacă o parte a mass-media se transformă în presă tabloid, cu bârfe şi scandaluri, unde să mai încapă pe paginile de ziar ştirile despre criza economică? Avem fotografii cu fete frumoase şi goale, la propriu şi la figurat, evenimente cu Miss şi Mister, cântece şi petreceri cu lăutari... Mai are rost să ne încărcăm cu probleme “globale’, care sunt atât de extinse încât nici nu are rost să ne mai batem capul? Şi ne mai şi supăram când vine câte un “intelectual” şi ne spune că “Eşti ceea ce citeşti”.

Anca BOGHIAN