Îmi fac bagajul!

Încep să-mi împăturesc toate lacrimile pe care le-am vărsat până acum.

Peste ele, îmi aşez toate vorbele negândite care le-am adresat şi au făcut rău, pe lângă asta aşez răutatea care îmi atacă din când în când sufletul!

Ura îşi are şi ea locul undeva într-un buzunar lateral!

Privirile urâte sunt aşezate în celalalt buzunar!

Cel mai greu îmi aşez durea, e prea mare şi nu încape, e durerea care-mi distrugea inima cel mai mult, durere de care nu mai am nevoie acum, de fapt nu am avut niciodată nevoie de ea!

Peste ea, îmi aşez frica împreună cu neîncrederea.

Iau o sacoşă şi-mi mototolesc nişte zâmbete, acele zâmbete care le-am folosit când inima-n mine plângea. Sacoşa o aşez lângă neîncredere şi peste ea, mai pun toate acele amintiri care-mi fac rău.

Da, îmi împachetez amintirile, trecutul, pentru că am un prezent de trăit!

Pe lângă amintiri te împachetez şi pe tine, căci faci parte din trecut, acum!

Pe lângă tine înghesui şi iubirea ce ţi-o port, căci nu la mine ar trebui să fie acum!

Peste, adaug şi tristeţea care mă apasă, de fiecare dată când aşez câte un lucruşor în geantă!

Încerc să-nchid fermoarul, dar sunt prea multe, mă urc pe bagaj, mă chinui să-l închid şi până la urmă reuşesc!

Acum nu-mi rămâne decât să-l trimit în vacanţă!

Drum bun, lucruşoare, sper că o să găsesc un bilet nu dus-întors, ci doar dus, pentru că nu mai am nevoie de voi!

Am scos din mine tot ce-i rău pentru a face loc binelui!

Ancuţa BERENGHEAN