Ce-ar fi, dacă n-ar fi...?

Când eram mică, îmi plăcea să mă joc de-a : "Ce-ar fi, dacă ar fi...?" Azi am încercat să joc: "Ce-ar fi, dacă n-ar fi...?" și mi-au dat lacrimile...

Ce-ar fi, dacă nu i-ai avea pe cei dragi lângă tine? Dacă zilnic te-ai trezi cu gândul că trebuie să trăiești resemnat că nu mai ai pe nimeni care să te încurajeze și să-ți mângâie lacrimile? Ce-ar fi, dacă nu ai avea cui să îi povestești tot ce ai pe suflet? Dacă ai simți că ți se rupe sufletul și nu ai avea pe nimeni lângă tine?

Ce-ar fi, dacă nu ai mai avea un țel? Dacă nu ai avea un scop bine definit spre care să se centralizeze toate acțiunile tale?

Ce-ar fi, dacă n-ai avea în ce să crezi? Dacă ai rătăci ca un străin în lume, probând credințe și valori ca pe o pereche de pantofi?

Ce-ar fi, dacă ai uita să zâmbești? Dacă ți s-ar atrofia mușchiul rizorius și mușchiul ridicător al colțului gurii și tot ce ai mai avea, ar fi doar o grimasă urâtă?

Ce-ar fi, dacă ai ști că nu o să mai vină vara viitoare și că va fi doar ploaie și vânt? Dacă ar trebui să iei paltonașși cizmulițe în fiecare dimineață, când tu de fapt tânjești după soare?

Ce-ar fi, dacă nu ai mai avea amintiri? Dacă ai putea să dai 'delete' la tot și nu ai mai avea imagini de copil cu ochi senini, certuri aprinse pline de pasiune, lacrimi, emoții?

Ce-ar fi, dacă nu ai avea parte de dragostea celui pe care îl iubești? Dacă l-ai vedea și l-ai auzi și totuși n-ai putea nici măcar să îl atingi?

Ce-ar fi, dacă nu ai mai avea nimic din ce ai? ... Ai plânge...cu cele mai fierbinți lacrimi și cele mai intense sentimente...ți-ai da seama că tot ce clădești cu greu, se destramă într-o clipă...

Ai începe să joci: "Ce-ar fi, dacă ar fi...?" și ai spera cu toată puterea să se îndeplinească...

Simona VOIAȘCIUC