Căsătorie… fugi de-aici!

O pagină din jurnalul meu. 16 octombrie 2010. Galla.

Ajungi la o vârstă când te-ai săturat de adolescenţă, de petreceri, de aventuri şi te gândeşti la aceea perioadă de linişte în sânul familiei. Mulţi dintre noi, mai fericiţi fiind îşi găsesc destul de repede jumătatea şi rostul lor pe acest drum, dar mai este o parte a tinerilor care încă nu şi-au găsit nici jumătatea şi nici liniştea pe care şi-o doresc.

Cununia este Taina în care, unui bărbat şi unei femei ce se unesc liber în căsătorie, li se dă prin preot harul Sfântului Duh, iar cei doi devin prin această Taină un singur trup. Dar oare câţi mai dau importanţă acestui aspect?

Momentan trăiesc înconjurată de mulţi prieteni, şi să nu vă fie prea mare mirarea dar majoritatea sunt singuri sau singure. Am încercat să aflu ce gândesc în legătură cu o relaţie de lungă durată.

Băieţi care sunt deja în jurul vârstei de 30 de ani sunt foarte sinceri, vor să-şi găsească fata potrivită să se “astâmpere” la casa lor, ceea ce cred că ar fi normal. Stau şi mă gândesc de ce oare nu găsesc… Suceava e plină de fete frumoase şi deştepte…. Am găsit şi răspunsul, tot de la ei desigur, se pare că sunt şi foarte pretenţioşi… îşi doresc femeia fatală, femeia perfectă… şi aşa o tot caută de câţiva ani. Săracii de ei nu au aflat încă : femeia perfectă nu există, nimeni nu e perfect, toţi avem un cusur, trebuie doar să ne acceptăm aşa unii pe alţi.

Fetelecare au trecut şi ele de ceva vreme de vârsta 20 nu s-au căsătorit fie pentru că au considerat că e prea repede şi că nu au nimic de pierdut…, oricum se poartă acum “relaţia de probă”, “concubinajul”, fie că nu au găsit pe cineva serios. Părerea lor despre băieţi e că aceştia sunt neserioşi, nu vor relaţie stabilă … iar dacă cineva se încumetă să spună că vrea o familie, vrea un copil cred despre el că încearcă să le vrăjească sau că e disperat să se însoare şi alege orice îi iese în cale.

Stau şi mă gândesc la bunici noştri care se căsătoreau la 16-19 ani şi învăţau cum să-şi clădească o familie în timp şi aveau şi foarte mulţi copii de crescut, acum cei mai mulţi ajung la vârsta de 25 de ani şi consideră că nu sunt destul de responsabili pentru a-şi întemeia o familie. Evident, ei cred că trebuie să ştie totul şi trebuie să aibă o condiţie materială acceptabilă, realizaţi profesional ca să poată porni pe acest drum.

Din păcate cei mai mulţi realizează târziu că au totul pe această parte dar au de pierdut pe plan sentimental, nu înţeleg că lucrurile îşi au cursul lor în viaţă.

Atâtea păreri, atâtea cugetări şi toate mă pun pe gânduri mi se vorbeşte despre căsătorie şi nu ştiu ce să fac, inevitabil în jurul meu simt o influenţă… de aceea anul acesta zic: căsătorie, fugi de-aici …rămâne pe la anul.

Gabriela GOGU