Curtea Constituţională a României a decis, la începutul lunii noiembrie, caracterul de neconstituţionalitate a Legii Educaţiei. Conflictul juridic dintre Parlament şi Guvern pare a fi cauza principală a neimplementării reformei în învăţământul naţional, întrucât proiectul de lege se afla în proces de legiferare la Senat.Interesant e că un alt proiect de lege în educaţie, asumat de Guvernul Emil Boc, nu a trecut nici acum un an de CCR. Unul dintre motivele invocate atunci de judecătorii constituţionali era incompatibilitatea conţinutului acestuia cu realitatea românească. Majoritatea prevederilor din 2009 au fost păstrate şi în actuala formulă. Ce s-ar fi schimbat în educaţie dacă legea ar fi fost implementată?
Cub rubic între gimnaziu şi liceu
Noua lege a educaţiei prevedea o modificare semnificativă în structura ciclurilor de învăţământ. Astfel, elevii ar fi urmat zece clase obligatoriu, grupa pregătitoare şi clasa a IX-a fiind incluse în gimnaziu. Reforma avea în vedere şi reducerea perioadei liceale la trei ani. Admiterea la liceu ar fi constat într-un „portofoliu de medii”, realizat în timpul gimnaziului de către elevi. Ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, invoca în acest sens, într-o conferinţă online cu cititorii HotNews.ro, argumentul scăderii abandonului şcolar. Totodată, ministrul preciza că acest lucru ar fi fost în beneficiul elevilor din mediul rural, care ar fi putut urma şcoala pentru mai mult timp în localităţile de reşedinţă.
La reforme noi, obiceiuri vechi
Dacă în vechiul proiect al educaţiei naţionale, era emis amendamentul conform căruia directorii de şcoli erau constrânşi să aleagă între funcţia de partid şi cea din educaţie, în actuala propunere de reformă nu s-a mai ţinut cont de acesta. Mai mult, una din dispoziţiile actualei modificări respinse era în contradicţie cu cea din 2009. Potrivit unui raport al MECT citat de EVZ, directorii de şcoli şi rectorii de universităţi vor putea fi în continuare membrii de partid, dar fără să ocupe funcţii de conducere.
„Poate cel mai mare rău adus învăţământului din România a fost politizarea. Prin acest proiect de lege facem un pas înainte spre ceea ce înseamnă depolitizarea învăţământului în România, atât în învăţământul preuniversitar, cât şi în învăţământul universitar. Este vorba de a nu deţine funcţii de conducere politice şi tot aşa cum este interzisă, de exemplu, posibilitatea ca un rector să aibă în acelaşi timp funcţii politice importante. Apartenenţa la un partid politic este un drept constituţional al fiecăruia”, a susţinut Funeriu, la finalul şedinţei de Guvern de miercuri, 27 octombrie a.c.
Pact cu directorul
Poate cea mai controversată măsură vehiculată de noua Lege a Educaţiei a fost cea referitoare la desfiinţarea examenului de titularizare. Potrivit acesteia, angajarea cadrelor didactice în învăţământ nu s-ar mai fi realizat în urma unei selecţii naţionale, ci prin intermedierea postului solicitat cu directorul şcolii. Primele reacţii contestatare au venit din partea sindicaliştilor. „Dispariţia titularizării din învăţământ ar însemna o nesiguranţă a locului de muncă, o tensiune în plus”, argumenta Liviu Marian Pop, reprezentant FSLI (Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ).
Prin respingerea reformei în învăţământ, aspiranţii la o carieră în învăţământ scapă, cel puţin pentru o perioadă, de încadrarea lor formală în sistemul de învăţământ.
Après vous, le déluge!
În concluzie, parcursul Noii Legi a Învăţământului nu e prea greu de anticipat în condiţiile socio-politice actuale. Senatorii vor continua dezbaterea legii în comisia de învăţământ, iar posibilitatea ca opoziţia PSD-PC-PNL să renunţe la moţiunea de cenzură e destul de mare. În acest sens, liderul UDMR, Marko Bela, şi-a manifestat deja intenţia de a se retrage de la guvernare.
Între jocurile politice şi conflictele cu iz democratic, rămâne un singur ţap ispăşitor – elevii şi studenţii români - deveniţi cobai într-o serie de experimente ce sunt mereu re-re-formate.
Aurica STAN
Notă : Preşedintele Traian Băsescu a semnat, ieri, decretul pentru promulgarea Legii educaţiei naţionale.