Toţi părinţi îşi iubesc copiii şi fiecare este mândru de odrasla lui, aşa cum e şi normal. De mici copiii sunt învăţaţi să aibă tot ce este mai bun , fără să facă mai nimic în schimb. Încă din primi anii de şcoală , educaţia copilului trebuie corectată, de aceea e bine ca măcar unul dintre părinţi să se ocupe de acest aspect. Având în vedere că trăim în secolul vitezei, de cele mai multe ori facem o parte din lucruri pe fugă, iar celelalte le lăsăm pe mâine şi, din cauza problemelor…, ajungem să uităm şi de propriul copil, care are nevoie de cineva cu care să comunice . Timpurile pe care le trăim sunt dificile, şi de foarte multe ori părinţii se axează doar pe lucrurile materiale care îi trebuiesc copilului, şi anume să aibă hrană, îmbrăcăminte, rechizite etc. şi mai puţin pe educaţia lui, având în vedere că o parte din ei cred că şcoala are datoria pentru educarea copiilor. Plecaţi de dimineaţă până seara la muncă, pentru a oferi “ceva mai bun” copilului, părinţii uită complet că tentaţiile şi influenţele de astăzi sunt mult mai puternice faţă de vremea când erau ei copii.
Am asistat la o scenă groaznică făcută unui băiat de vreo 12 ani (lângă apropierea locuinţei mele), pe un teren din curtea unei şcoli. Un grup de băieţi încercau să–l mai bage o dată pe băiat într-un buncăr, în afara faptului că îl îmbrânceau. Deşi aparent, mi s-a părut o glumă, văzând lacrimile şi rugăminţile băiatului de a fi lăsat în pace, mi-am dat seama că acel copil trăia o dramă… în acele momente. Nu am putut să mă abţin, aşa că am intervenit imediat ce mi-am dat seama ce se întâmplă. Acel băiat a luat-o la fugă bucuros, văzând că l-am scăpat din mâna altor copii. Răutatea cu care se comportau faţă de acel copil m-au marcat pe mine, ca adult! Apoi ca să aflu, dintr-o pură coincidenţă, că unii dintre acei copii bătăuşi consumă alcool şi tutun în propria casă, fără ştirea părinţilor, bineînţeles.
Când vine de la şcoală, copilul respectiv îşi ia acei presupuşi ”prieteni” şi îi cheamă la el acasă, unde fac lucruri care te îngrozesc. În afara faptului că au un comportament foarte vulgar, ei îşi spun “şmecherii de cartier”. Mai nou am văzut că iau şi bani, spun ei “taxa” pentru a intra în şcoală.
E groaznic ce se întâmplă în şcoli şi în viaţa copiilor, care vor conduce într-o zi România! Nu ştiu cum părinţii pot trece aşa fără să se intereseze de copilul lor, poate are probleme şi nu poate să destăinuie ce are pe suflet, mai ales că vede că nici unul dintre părinţi nu are timp niciodată de el.
Şi apoi ajungem să ne mirăm de faptul că ajunge mare şi o ia pe calea greşită. Începe să facă fel şi fel de nenorociri care ne şochează. Copiii ajung să facă ce văd la părinţii, poate chiar mai rău.
Eu încă nu sunt mamă, dar cred că m-ar durea enorm de tare să aflu lucruri despre copilul meu, pe care el nu a avut curaj niciodată să mi le spună. Dar nu ştiu cum gândesc majoritatea mamelor, dar eu în locul lor m-aş întreba ce face copilul în lipsa mea, ce face la şcoală etc.
Puţini sunt acei părinţi care mai sădesc în inima unui copil credinţa în Dumnezeu. Ar trebui învăţaţi de mici, cine este Dumnezeu, cum să fie mai buni, iar în timpul liber să mai spună câte o rugăciune. Dacă vor continua aşa, iar părinţii nu vor lua atitudine, vai fi şi amar de noi, de vremurile ce vor urma.
Haideţi să ajutăm copiii să fie copii în adevăratul sens al cuvântului, copii… cum eram noi odată… cu sufletul curat !
Ana-Maria MĂRGINEAN
(10 nov 2010, 11:57:13