Stau astăzi, acum, în faţa mea şi mă întreb aşa (ca băbuţa de 17 ani :)) ) .. draga mea, unde mi-ai fost plecată? De unde vii atât de ostenită, de goală, de priveşti atât de sec şi atât de apatic? Te doare ceva? Arăţi de parcă ţi s-a dislocat un suflet. Sau poate doar ţi-ai rănit piciorul.. ?
Descoperă-ţi ochii, pentru că am rămas. Priveşte-mă cum nu caut să mă justific în faţa ta cu nimic. Nu caut fericirea, caut doar să fiu. Mi-a rămas existenţa multor momente trăite atât de lipsită de concret. O tuşă. O schiţă. O urmă de cărbune păzită bine de haşuri. Mi-am zugrăvit chipul ca să învăţ să trăiesc ziua precedentă. De ce să pierzi o zi? În goana după timp, înveţi să te cunoşti. Înveţi să te accepţi, să te descoperi, să te ierţi sau să te pedepseşti. Dar mai mult decât atât, înveţi la modul acela simplu, banal... să respiri.
Acum să nu creadă cineva că mi-am propus să ţin un monolog despre raţiunea mea de a trăi şi regretul pentru timpul pierdut al băbuţei de 17 ani.
Intenţia mea e să vă fac pe toţi ce citiţi acum aceste cuvinte, să reflectaţi un minut asupra persoanei voastre.
A mai trecut o zi, ce v-a lăsat această zi?
1. Zâmbeşte şi leagă-te de oameni.
2. Spune ce gândeşti şi caută să furi gânduri bune şi de pe la alţii.
3. Iartă şi iartă-te.
4. Pedepseşte, dar pedepseşte-te.
5. Iubeşte, iar pe tine adoră-te!
6. Încrede-te în Dumnezeu!
7. Visează.
8. Plimbă-ţi visele în alte locuri.
9. Marchează orice zi cu un lucru sau un om pe care îl ai sau îl cunoşti.
10. Arată-le tuturor cât de mult îi iubeşti şi împrăştie voie bună, că lumea asta s-a învăţat să fie prea rea.
Timpul vrea să fugă. Ţie ce ţi-a adus ziua de azi?
Paula Bianca BUTA