Bun-simţ, indiferenţă şi altă virtute

E un soare dogoritor deasupra capetelor noastre. Pe cer, flacăra roşie promite să topească aproape tot. Poate, chiar si pe noi. Care parte? Cea care ţine de umanitatea noastră.

De cate ori aţi adus un zâmbet pe chipul celui care va era alături? De multe ori veţi zice... cu cadouri, cu orice poate cumpăra afecţiune. Dar mă refer aici, la zâmbetul pur, din inimă ..care poate transmite doar sinceritate şi bucurie. Şi lucrurile acestea le aduc doar lucrurile imateriale dăruite de ceilalţi precum ..o îmbrăţişare de la un prieten, prezenţa părintelui la o aniversare a copilului, lucrurile practice, simple , de fiecare zi.

În locul acestora tehnologia , ia o tot mai mare amploare. Ne înstrăinam de noi înşine, din ce in ce mai mult. De ce? Care este scopul? Nu-l pot vedea. Cel puţin nu în ochii unui mic copil ce încă aşteaptă siguranţa pe care i-o poate oferi un părinte.

Lucrurile astea dispar, iar noi devenim tot mai reci. Tari ca o stânca care , deşi “bătuta” de vânt, rezistă. Si putem fi eroi cu toţii, dar nu mişcam un deget pentru asta, deoarece suntem “stânca”, iar neutralitatea emoţiilor ne caracterizează.

Şi totuşi natura are şi alte elemente frumoase.

Zâmbetul, dragul de el, este din ce în ce mai des doar masca amabilităţii pe care am fost educaţi să o deţinem. O prefăcătorie, pe care o parte din oameni renunţă să o mai folosească.

Şi ce se întâmplă atunci? O ploaie de ofense aduse viselor care nu pot fi transformate în realitate. Un zid pe care îl construim pentru a-i lăsa pe ceilalţi afara. Şi suntem bine-mersi.

Egoism şi nu bucurie. Daca ne-am împărtăşi latura umana ca pe o binecuvântare între noi toţi, atunci poate lucrurile ar lua o altă turnură. Şi nu ar mai exista legende, ci zile în care totul merge bine şi suntem fericiţi pe deplin.

Zâmbiţi-vă vouă, dar zâmbiţi şi celorlalţi. Oferiţi-va vouă totul, dar dăruiţi şi celorlalţi.

Consideraţi viaţa ca un tren, iar fericirea , biletul. Sunteţi dispuşi să călătoriţi clandestin, cu temeri ca bagaje?

Maria Leonte