Închisoarea animalelor

Închisoarea animalelor. Acesta este primul gând care mi-a „sufocat” mintea, şi aşa sufocată de atât de multă căldură, când am făcut primii paşi pe poarta „Parcului Zoologic din Rădăuţi”.

Toate acele animale cu ochii mari şi plini de tristeţe parcă strigau după un ajutor care nu avea să vină de niciunde. Condițiile în care trăiesc aceste „suflete” m-au făcut să compar Parcul Zoologic din Rădăuţi cu o închisoare de maximă securitate a animalelor.

Acele animale ar fi trebuit să distreze şi să impresioneze oamenii prin frumusețea şi calitățile pe care le au, în schimb ele aduc în lumină întrebări de genul „Oare cât vor mai rezista?” oamenii vorbind mereu de condițiile aprige şi de confortul, dacă se poate numi așa, foarte redus pe care îl au animalele la Zoo în Rădăuţi. Probabil dacă s-ar schimba ceva, parcul ar avea şi mai mulți vizitatori, oamenii spunând că sunt condiții infecte atât pentru animale cât şi pentru vizitatorii acestora. Nici nu putem face comparație între un parc zoologic din străinătate, unde animalele trăiesc într-un mediu aproape natural, şi parcul în cauză, unde mediul natural este betonul şi mizeria infinită.

Dacă s-ar vedea măcar puțin tristețea şi durerea din ochii lor probabil s-ar schimba ceva şi ar putea şi ele din nou să ajungă o atracție şi nu niște animale bolnave în spatele gratiilor ruginite.

Andrei-Marian MUNTEAN
Facultatea de Silvicultură Suceava