De fapt, totul se rezumă la tine, ei şi eu

“Esenţială este întrebuinţarea vieţii, nu durata sa.”
Seneca

Iubirea, un fenomen primordial în viaţă. Majoritatea se gândesc la iubire, ca la o “combinaţie” între un tip mişto şi-o gagică sexi. Mă rog, e problema lor.

Eu mi-aş dori însă ca iubirea să fie ca… pasta de dinţi. Indispensabilă. Necesară. Mereu acolo, unde eşti şi tu. Însă, putem iubi numai oameni sau animale? Sau flori? Sau melodii? Propun un exerciţiu. Să ne iubim elasticul de păr. Să ne iubim gheaţa din congelator. Să ne iubim ochelarii de soare, şi pe cei de vedere. Să ne iubim praful de pe străzile Sucevei. Să ne iubim pixul cel albastru, pixul cel negru şi pixul cel roşu. Să ne iubim oja preferată. Să ne iubim calmantele pentru durerea de dinţi. Pare dificil, imposibil, dar să ne iubim şi durerea de dinţi. Să iubim mouse-ul de la calculator, să ne iubim căştile de la telefon, să ne iubim cartela SIM.

De ce să nu ne iubim şi aerul inspirat? Şi pe cel expirat. Consider că trăim într-o lume prea plină de angoasă, frică, nerăbdare, ciudă şi invidie. Dacă toţi ne-am iubi cele mai banale elemente din viaţa cotidiană, poate că am reuşi să “extirpăm” inamicii.

Şi pentru că astăzi sunt plină de propuneri, vă mai propun un exerciţiu. De data asta, vom atinge punctul “antonim” al iubirii. Ura. Să ne urâm defectele. Să urâm mita, să urâm minciuna, să urâm gândacii de bucătărie. Urăşte ce vrei, dar fă diferenţa între ce urăşti şi ce iubeşti. Fă diferenţa între acru şi amar, între sare şi zahăr, între piper boabe şi piper măcinat. Între club şi terasă, între piscină şi cadă, între pahar şi cană, între suc şi whisky.

Personal, cred că mai există o artă nevăzută. Arta de a transforma. Transformă. Lămâia în suc, ţigara în scrum, zâmbetul în râs. Banii în nimic, foile albe în manuscrise. Sunetele în melodii, foile albe în manuscrise, gândurile în principii, cărţile în cunoştinţe.

De curând, am recitit codul bunelor maniere. M-am mirat când am realizat câte lucruri NU ştiam. Ceea ce mă readuce la… un exerciţiu, evident. Exerciţiul de a învăţa. Învaţă să-ţi combini vopseaua de păr, învaţă să faci o salată de fructe, învaţă să asculţi o piesă de-a Dalidei. Învaţă să respecţi, să câştigi, să oferi şi să primeşti.

Toate aceste lucruri, au legătură cu citatul din Seneca. Despre asta e întrebuinţarea vieţii.

Andreea UNGURIAN
Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării,
Specializarea Română-Spaniol, anul II