Cultura teoriei sau teoria culturii?

Parafrazând cuvintele istoricului Nicolae Iorga, nu ceea ce ne dă lumea ne leagă mai mult de ea, ci ceea ce îi oferim noi ei reuşeşte mai mult să ne lege de ea. Dar ce ne facem atunci când nu avem nimic de dat, sau mai bine zis nimic bun?

Dacă vei vorbi cu oamenii, mulţi dintre ei îţi vor spune că sălaşul culturii nu poate fi în altă parte decât printre studenţi, că doar de asta merg la facultate!... Şi pe bună dreptate... unde în altă parte dacă nu la universitate ar putea fi casa permanentă a culturii? Dar dacă vei bătea la uşa casei ei, în prag nu-ţi va ieşi ''cultura'', ci o verişoară de-a ei, mai mică dar mult mai guralivă, ''teoria culturii'', care îţi va spune cu o voce piţigăiată: ''Îmi pare rău, cultura nu este acasă!''... ''Bine, bine, şi atunci când vine?'' vei întreba desigur... ''Nu ştiu, nu prea curând, a plecat pentru multă vreme...''

Fiecare dintre noi (sau aproape fiecare) am învăţat şi ştim de la matematică (de învăţat da, de ştiut nu prea...) că orice număr înmulţit cu zero dă zero. Dacă ar fi doar în matematică nu ar fi prea mare problema, ci din contra, ar face mai simple ecuaţiile matematicienilor, dar din păcate orice număr înmulţit cu zero dă tot zero şi în practică.

Bine, bine dar lasă matematica pentru tocilari, veţi spune cu toţii, ce treabă are cultura cu asta? Ce vrei să spui cu asta?

Să ne imaginăm că orice număr natural este teoria sau, mai bine spus, cantitatea de teorie dobândită de noi, studenţii. Pentru unii, acest număr poate coincide cu 0.0(1), pentru alţii cu 1... sau pentru cei mai buni dintre noi cu 1 la puterea n (?). Dar zero ce o fi? Zero este practica sau punerea în practică a teoriei dobândite.

Dacă în loc de zero ar fi fost orice alt număr natural, rezultatul era cultura teoriei (adică 1 la n înmulţit cu n va da un număr n), dar fiindcă zero este doar zero, rezultatul nu este decât o teorie a culturii (adică 1 la puterea n înmulţit cu zero va da întotdeauna zero!).

Dacă îi vei întreba pe oameni unde locuieşte cultura, îţi vor răspunde mulţi – la universitate. Şi au dreptate! Dar ei nu ştiu că acasă nu mai este cultura, fiindcă e plecată pentru multă vreme, ci verişoara ei mai mică, dar mult mai guralivă...

Acum dar să nu credeţi ca noi, studenţii, am fi nişte inculţi sau că nu iubim cultura... Şi dacă ne gândim bine, nici nu suntem noi vinovaţi de toate lucrurile astea. Profesorii noştri încearcă cât pot de mult, alţii mai mult, alţii mai puţin, să ne înveţe teoria, alţii chiar şi cultura... Dar unde vreţi să învăţăm cultura teoriei? În cluburi?... nu prea cred!... Printre blocuri?... nici atât!... În parcuri???... nu prea avem!... La teatru, filarmonică, cercuri culturale, cenacluri literare?... vorbim prostii!... De la cei mai mari decât noi???... nu-i frumos să vorbeşti prostii!!!!

Deja am spus destule, prea multe cred. Oricum veţi uita tot ce am spus aici, dar ţineţi minte, vă rog, ce spune definiţia UNESCO despre cultură: "o serie de caracteristici distincte ale unei societăţi sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoţionali".

Carmel ONUŢ