Viața în secolul XXI

Conf. dr. Daniel Onofrei, Departamentul de Matematică, Universitatea din Houston, SUA

Asistăm acum la rezultatul unei politici începute acum câteva zeci de ani și susținute în mediul educațional la nivel mondial. Politica conform căreia instituțiile de învățământ au ca principal scop formarea de viitori agenți de producție în noua piață a muncii. O piață superspecializată care, așadar, are nevoie doar de specialiști, cetățeni ai lumii unidirecțional dezvoltați, distribuiți, bineînțeles, pe niveluri și grade de specializare. În orice nivel de specializare, noua societate are nevoie de indivizi obedienți care să dețină abilitatea să execute aproape automat sarcini bine definite... pentru că da, noua societate tehnologizată funcționează în baza conceptului de piramidă economică, în care fiecare individ are un rol bine stabilit și în măsura performanței beneficiază, cel puțin din punct de vedere teoretic, de posibilitatea mobilității sociale înspre treptele superioare.

Și astfel, învățământul modern nu trebuie să își mai propună șlefuirea de caractere prin efortul de a oferi mereu repere și instrumente de analiză critică pe care fiecare participant din sistem să le poată mai apoi folosi spre îmbogățire spirituală și intelectuală. Nuuuu... nu mai e loc de așa ceva... nu mai e timp pentru șlefuit caractere puternice cu verticală morală, bun-simț ancorat într-o spiritualitate înțeleaptă și spirit critic bine dezvoltat. Nu: acum avem nevoie doar de specialiști! Totul se dezvoltă foarte repede în această lume pragmatică a secolului XXI în care nu mai e timp de poezie.

Și uite-așa asistăm la una dintre cele mai grele încercări pentru sistemul democratic care stă la baza societăților moderne. Principiile democratice au nevoie de bogăție spirituală care să permită ancorarea în valori morale inalterabile și de un ascuțit spirit critic, calități care, din păcate, sunt din ce în ce mai rare în masa de indivizi unidimensionali de astăzi... Democrația nu poate funcționa doar cu oameni politici de carieră care au ca singur scop menținerea statutului politic, ci are nevoie măcar de o masă critică de oameni de stat care au curajul și înțelepciunea proiectării unei viziuni personale atunci când realitățile vremurilor o cer... și nu în ultimul rând spun că democrația nu se poate defini fără măcar ca un segment al presei să joace rolul de martor obiectiv al realităților cetății...

Așadar... asistăm în această perioadă la o implozie a unui cancer prezent în toate democrațiile lumii... societăți bolnave în care singurii vectori propuși pentru “o viață bine trăită” sunt succesul financiar, statutul social, accesul la putere și imaginea.

Suportăm, în consecință, măsuri aberante și demente, măsuri care încalcă în picioare în mod abuziv cele mai elementare drepturi ale omului... măsuri însă îmbrățișate cu o frenezie inconștientă de către un mare segment al populației.

Aceste măsuri au fost prezentate ca fiind singura “soluție” în calea “virusului ucigaș”. În secolul XXI, ele amintesc mai degrabă de medicina evului mediu și ignoră total faptul că sistemul imunitar al persoanelor sănătoase are nevoie de expunere în natură, unde expunerea la anumiți microbi este benefică. Altfel, microbi în mod normal inofensivi vor ajunge să facă victime acum... Noi nu am fost zămisliți pentru arest la domiciliu, indiferent cât de mult ar dori susținătorii “minunilor” mediului virtual să ne convingă!

Aceste măsuri au creat foarte multe victime colaterale pe care probabil nimeni nu le mai numără... este cazul celor care nu mai pot beneficia de tratamente și intervenții chirurgicale esențiale într-un sistem focalizat doar pe lupta cu “virusul ucigaș”... este și cazul copiilor care vor rămâne cicatrizați pe viață... ciungi de luni de formare și interacțiune cu alți copii în școală, singura instituție cu rol de eprubetă socială pentru o lume a copiilor parcă intenționat din ce în ce mai scurtă în această lume nouă... este cazul bătrânilor care, închiși la domiciliu, privați de câteva dintre cele mai elementare libertăți, ferindu-se în acest fel de “virusul ucigaș”, își șubrezesc exponențial fizicul și psihicul... este și cazul sutelor de milioane de cetățeni ai statelor lumii sărace care în urma opririi economiilor lumii vor trăi, după cum aproximează Națiunile Unite, o foamete de proporții biblice... este și cazul sutelor de milioane de oameni care își vor pierde sursa de venit și foarte multe din reperele cotidiene și pentru care acest “new normal” (nouă normalitate) propusă de factorii decidenți ai lumii noi poate fi o sentință la dezintegrare morală și fizică... este și cazul nostru, al tuturor celor care ne-am închipuit mereu că, în urma unui contract social nescris, faptul că aparținem acestor state unitare ale democrației moderne ne garanta, chiar și într-un scenariu minimalist, respectarea drepturilor fundamentale ale unui om.

Măsurile de suprimare a libertăților fundamentale ale fiecăruia dintre noi în numele “binelui comun” au fost impuse în urma unor predicții apocaliptice născute ca rezultat al folosirii grăbite, atunci când accesul la date nu era încă poate posibil, a unor modele epidemiologice bazate pe o aproximare inițială crudă a ratei mortalității și a ratei de infectare (printre alți parametri de model). O rată a mortalității în care nu s-au inclus persoanele infectate asimptomatice și cei cu simptome ușoare care nu au mers în general la testări. Aceste rezultate transpar acum, în urma folosirii testelor pentru anticorpi, care sunt dovada indubitabilă a unui sistem viu anterior infectat cu acest virus. Așadar, studii publicate în reviste de specialitate de către experți în epidemiologie și virusologie (de exemplu John Ioannidis, Knut Wittkowski, Jay Bhattacharya, printre alții) arată că rata mortalității în cazul COVID-19 este comparabilă în zonele-focar (cu mult mai mică în general) cu rata mortalității într-un sezon de gripă. Aceste studii însă nu au acoperire în mass-media lumii moderne care în foamea de capital renunță repede la minime criterii deontologice și publică tot ceea ce “servește intereselor sponsorilor” sau “se vinde bine”. Și da: încă de la începuturile lumii moderne știm că tragedia, reală sau pură dramaturgie, vinde mereu bine.

Presa mare a vremii ne prezintă acum o lume în care se pare că nu se mai moare de nici o altă boală... doar “virusul ucigaș” mai omoară! Câtă ipocrizie în contextul în care mor peste 60 de milioane de oameni pe glob în fiecare an, dintre care câteva milioane de copii victime ale subnutriției... fiecare moarte învăluită în drama ei.

O lume ancorată într-o sănătoasă viață spirituală, chiar și fără educație formală aleasă, nu ar fi ajuns prizonieră în felul în care se află acum lumea modernă. Reperele inalterabile ale sfinților părinți, punctul fix oferit de Dumnezeu, exemplul lui Iisus... toate acestea ar fi trebuit să fie de ajuns pentru liniștea unui om viu spiritual...

În opinia mea, lăsând la o parte posibila rea-credință care, oricum, nu cred că se poate demonstra niciodată în mod absolut, asistăm la un cerc vicios propriu democrațiilor canceroase în care principiile fundamental sănătoase de la baza societății inițiale sunt acum atacate de tumori și se pervertesc. Mai exact:

1. Presa preia și exacerbează panicard, la unison, imaginea apocaliptică anunțată de “cercetători” (folosesc ghilimelele pentru că eu cred încă faptul că cercetarea adevărată are și o componentă morală care dă o măsură a integrității academice);

2. În consecință, publicul, în mare majoritate produsul eforturilor de a educa doar specialiști unidirecțional dezvoltați, fără repere, istorie și spirit critic, așa cum am descris mai sus, se panichează fără discernământ și își arată dimensiunea sărăciei spirituale, intelectuale și morale și cumpără habotnic produse alimentare și de igienă personală, punând totodată presiune pe factorul politic pentru a acționa în sensul măsurilor propuse de către specialiști și preluate frenetic de presă;

3. Factorul politic, preocupat doar de menținerea statutului privilegiat, în tandem cu factorul juridic și îndrumat din tribuna specialiștilor, acționează în numele majorității și implementează în lanț măsurile aberante pe care le trăim.

4. Infecția virală își urmează cursul... virușii apar pentru perioade de câteva luni în fiecare sezon. Evoluția normală pentru orice virus... Însă nu și acum... nu și în lumina de acum... Populațiile secularizate și fără deprinderea întrebării, într-o isterie panicardă, abandonează orice impuls rațional de a căuta și înțelege realitatea și, dintr-un instinct animalic de supraviețuire, în mijlocul acestei închisori publice, solicită înăsprirea și extinderea măsurilor în numele binelui comun.

În locul unei soluții de intervenție locală, în care resurse sociale și de sistem să fie puse în slujba misiunii protejării persoanelor cu grad mare de risc ușor identificate încă de la început, s-a aplicat o soluție de amputare chirurgicală a unor libertăți fundamentale și oprirea irigării economice a lumii...

Nu știu când se va termina această parodie... nu știu nici dacă vreodată lumea va putea reveni măcar formal la normele de dinainte de COVID-19. Însă știu că ce trăim acum ne arată, după cum am descris mai sus, dimensiunile adevărate ale cancerului din societățile lumii moderne.

Suferința zilelor sapă în mine puțuri adânci

să poată permite luminii să se-adune.

Din noile fântâni vor bea lumina prunci

Dedați spre întuneric luminii o să se-nchine!

donofrei79@gmail.com