Cum a fost vrăjit gigantul Pepsi-Cola de Aqua Carpatica

Omul de afaceri Jean Valvis, președintele Valvis Holding, care include și firma Carpathian Springs, cea care produce Aqua Carpatica, a venit la începutul acestei săptămâni la Vatra Dornei, pentru a le explica angajaților acestei societăți care sunt motivele pentru care a cedat 20% dintre acțiunile firmei către gigantul care produce Pepsi-Cola. Jean Valvis ne-a povestit cum a apărut ideea acestei tranzacții, cum s-au desfășurat negocierile și care sunt perspectivele Aqua Carpatica, dar și viitorul angajaților din Bazinul Dornelor.

„Nu am început discuțiile fără să pun două condiții, chiar de la început”

- Domnule Valvis, în România există percepția că atunci când vinzi acțiuni ai anumite probleme sau ai nevoie de capital pentru dezvoltare. Vânzarea a 20% dintre acțiunile Carpathian Springs a creat, din aceste motive, o anumită îngrijorare...

- De asta am și venit aici, la fabrica noastră de la Coverca, pentru o zi, din simplul motiv că am vrut să mă adresez colectivului. Acești oameni au dus reputația apei Aqua Carpatica în 16 țări, apa noastră a primit până acum peste 65 de premii internaționale și este apa plată numărul unu în România. Când am primit propunerea acestui gigant, m-am gândit bine și, făcând o socoteală simplă, gospodărească, mi-am spus că va putea să ajungă apa Aqua Carpatica în toate colțurile lumii. Am obținut de la ei angajamentul de a merge cu apa noastră ca un „premium brand”, adică un Rolls Royce al apelor minerale. Nu spun Mercedes, pentru că suntem mai sus. Reputația apelor minerale din România va ajunge peste tot. Vom folosi resursele lor comerciale, de infrastructură, de agenți, de frigidere, de camioane, de o prezență a acestui gigant peste tot în lume, un gigant care realizează 90 de miliarde de dolari anual. Vom crește capacitatea și vânzarea și vom dovedi în întreaga lume că România este patria apelor minerale. Vom consolida profitabilitatea noastră, care este, deja, destul de sănătoasă.

- Care a fost interesul celor de la Pepsi-Cola să realizeze acest parteneriat?

- Pentru că nu au un produs ca al nostru. În domeniul apelor minerale sunt concentrați cu apele procesate în SUA. Dar acolo nu există izvoare curate ca ale noastre și industria de profil este obligată să filtreze, să proceseze, să adauge... Și rezultă o apă mai mult tehnologică, o apă procesată, care nu are minerale naturale. Există deci o lipsă în oferta lor mondială, nu aveau o apă de foarte înaltă calitate. Să știți că nu am început discuțiile fără să pun două condiții, chiar de la început. Prima condiție, le-am spus că eu le-am propus copiilor mei să preia conducerea firmei. Deci, în nici un caz nu am să le cedez majoritatea, controlul, președinția, managementul. A doua condiție, le-am spus să nu îmi ia produsul meu și să îl vândă la un preț mic sau la un preț mediu. Este o apă fără nitrați, nu există în lume o asemenea apă, fără nitrați. În mod firesc este o apă de top, o apă premium. De la început am fost foarte clar și le-am spus că doar dacă acceptați aceste condiții, stăm de vorbă. Și le-au acceptat. Negocierile au durat doi ani.

- Doi ani? Ce s-a discutat doi ani?

- Este cunoscut faptul că am făcut încă două mari operațiuni, cu Coca-Cola, concurentul lui Pepsi-Cola, și cu gigantul Lactalis. Acolo lucrurile au fost relativ mai simple, pentru că eu ieșeam complet din afacere. Când ieși din afacere ce ai de negociat? Prețul. Și garanțiile pentru bunul mers al lucrurilor. Eu știam că totul este foarte bine gospodărit, am dat toate garanțiile și a rămas de discutat doar prețul. Aici nu este vorba de preț, doar de preț, este vorba de o coexistență, este un fel de mariaj. Va trebui să colaborăm, să ne dezvoltăm într-un mod care ne satisface și pe noi, și pe ei. Am discutat despre dezvoltarea noilor produse ale noastre, care nu sunt încă pe piață, să nu mi le blochez, bugetele de marketing, cum se va face distribuția, bugetele de advertising, care sunt țările prioritare în care să ne extindem...

- Câte țări vor fi în plus?

- Până să vină ei, așa cum v-am spus, eram prezenți în 16 țări. Ei și-au luat obligația, foarte concretă, pentru Polonia și SUA, în prima fază. Urmează apoi Arabia Saudită, China, Germania etc. Este un program uriaș de dezvoltare...

- Explicați-mi, vă rog... Apa pleacă de aici, de la Vatra Dornei, și ajunge în SUA, China sau chiar Polonia. Drumurile acestea, mai ales cele mai lungi, nu vor duce la o creștere substanțială a prețului apei?

- Nu. Norocul este că nu suntem primii. „Precedenții”, cei cu care ne batem la nivel foarte înalt, au impus, istoric, o logică de prețuri care permite aceste transporturi. Să luăm o apă franțuzească, o apă de fițe, care se vinde scump, care este dulceagă, nu are gustul apei noastre, dar are 50 de ani de istorie. Și mai are 4 mg de nitrați... Pe când a mea are 0,7 mg la apă plată și 0 mg la minerală. Va veni o zi în care consumatorii vor înțelege că nitrații sunt buni pentru plante, dar noi nu suntem plante, suntem oameni, iar nitrații sunt dăunători sănătății.

„Niciodată, o multinațională superputernică, un gigant, o corporație care vinde în toate țările lumii, nu a acceptat să fie veșnic minoritară la un antreprenor”

- Să revenim la scopul vizitei dumneavoastră la fabrica Aqua Carpatica...

- Eu mă bucur că oamenii au înțeles tot ceea ce s-a întâmplat și au avut și o satisfacție materială, pentru că am anunțat majorări substanțiale de salarii, la toată lumea. Există, evident, și un criteriu de merit, dar important este că toate salariile vor crește. Mai există și o satisfacție morală, un unicat mondial. Niciodată, o multinațională superputernică, un gigant, o corporație care vinde în toate țările lumii, nu a acceptat să fie veșnic minoritară la un antreprenor. Nu am obligația ca după 5 sau 10 ani să cedez majoritatea. Acești oameni au arătat că au încredere în noi, și asta este o satisfacție extrem de mare. Domnul Valvis, mi-au spus, „vedem cum lucrați la Vatra Dornei, am văzut ce produs aveți, cum v-ați comportat cu acționarii minoritari timp de 30 de ani”. Am această satisfacție morală, că a venit un gigant care a acceptat să fie veșnic acționar minoritar, pentru că are încredere, pentru că a văzut cum am lucrat și ce am făcut aici. Nu există așa ceva în istoria capitalismului, la nivel mondial. Nu există un precedent... Mi-au spus unii că am mers și cu roșiii, cu Coca-Cola, și cu albaștrii, cu Pepsi-Cola...

- Acum 20 de ani ați vândut brandul de ape minerale „Dorna” către Coca-Cola. Legat de această tranzacție au apărut acum suspiciuni că veți vinde, într-un timp mai scurt sau mai lung, și brandul Aqua Carpatica către Pepsi-Cola.

- Niciodată! Niciodată nu am făcut un brand pentru a-l vinde. Acum, cred că am explicat foarte clar, și prin intermediul dvs., cum s-au desfășurat lucrurile.

- Revenind la tranzacția de acum 20 de ani, cu cei de la Coca-Cola. La un moment dat, la câțiva ani după finalizarea afacerii respective, v-ați exprimat public nemulțumirea față de modul în care a evoluat brandul „Dorna”.

- Era o promisiune, verbală, ce-i drept, că apa „Dorna” va ajunge în toate colțurile lumii. Dar după trei luni au retras această promisiune. Până la urmă, e mai bine că nu au făcut, că nu și-au ținut promisiunea, pentru că altfel nu eram așa de încăpățânat și nu găseam izvorul actual, din care scoatem Aqua Carpatica. 

În 2024 va intra în funcțiune o a treia fabrică în care se va produce apă Aqua Carpatica

- Ați vorbit despre creșterea salariilor. Cu cât au crescut?

- Cu sume cuprinse între 14% și 20%. Și vor fi în continuare creșteri, pentru că aici avem un colectiv excepțional, oameni muncitori, foarte implicați. Iar oamenii care livrează o asemenea calitate merită să fie apreciați și susținuți. Suntem creștin ortodocși... Nu există fericire și satisfacție dacă ești singur. De asta suntem o familie și trebuie să facem în așa fel încât toți membrii familiei să fie satisfăcuți, și moral, și material. Lucrurile vor merge și mai bine. În 2024 va intra în funcțiune, va produce și cea de a treia fabrică a noastră. Avem aici, la Coverca, două fabrici, am cumpărat deja terenul și o vom face și pe a treia. Planul de afaceri făcut cu gigantul Pepsi-Cola prevede dezvoltarea. Și cu două fabrici nu putem ține acest ritm de dezvoltare pe care ni l-am asumat.

- Câte locuri de muncă se vor crea cu această a treia fabrică?

- Încă 100 de persoane. Dar eu nu fac politică...

- Dar cine a vorbit de politică?

- Păi ați vorbit de locuri de muncă... Eu nu vreau să mă laud. Eu o fac pentru business, pentru că am un colectiv competent, sănătos, oameni buni, corecți și cred că acesta este secretul reușitei în Bazinul Dornelor. Există o anumită mentalitate a oamenilor și de aceea iubesc Bucovina. Am trecut, ca afacere, prin microscopul gigantului cu care ne-am asociat și am ieșit impecabil, chiar au fost foarte încântați de ce au găsit aici. Și aceasta datorită oamenilor, oameni pioși, drepți, verticali, respectuoși, cu care am format o adevărată familie. În sudul țării nu găsești așa spontan, la fiecare cetățean, un astfel de comportament.

- Dar cei din sud știți ce spun de noi, moldovenii...

- Sunt invidioși, lăsați-i să vorbească.

- Vorbesc toți de rău de moldoveni.

- Nu-i adevărat. Se știe, este recunoscut că moldovencele sunt cele mai frumoase din țară.

- Da, frumusețea moldovencelor este apreciată, dar în rest...

- Nu este așa. Știți ce colectiv am aici? Oameni extraordinari, specialiști, muncitori, nu am nevoie de germani, mentenanța o fac singuri. Nu sunt specialiști în marketing, în PR, dar sunt tehnicieni pe care poți să te bazezi. Și dacă am reușit ceva, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reușit pentru că am avut un colectiv extraordinar. Format din oamenii de aici, nu din altă parte. De asta am venit, să le explic de ce am făcut, care sunt condițiile, care sunt exigențele și care sunt avantajele, iar la avantaje mă refer în primul rând la locuri de muncă asigurate, sănătatea financiară asigurată, mândria de a face un produs care este numărul unu. Mulțumesc lui Dumnezeu că am reușit să închidem în doi ani această negociere. Nu credeam că vom reuși în doi ani, pentru că a fost foarte dificil și foarte complex acest proces de negociere. Am găsit cale consensuală, unde trebuia să las puțin din exigențele mele, dar și unde am pus piciorul în prag și am zis că fără asta nu semnez. Au fost astfel de momente. M-am sfătuit și cu familia Chiforescu, care a fost alături de mine permanent și m-a susținut în acest skanderbeg intelectual. Ce era logic, ce era plauzibil a prevalat și am reușit pe 3 august să închidem negocierile.