Muriel Augry-Merlino, Directorul Institutului Francez din Iași: „Am constatat faptul că România are o înclinație pentru poezie mai puternică decât Franța”

Continuăm seria celor „12 întrebări cu personalități deosebite”, de data aceasta îndreptându-ne obiectivul “camerei de filmat” către capitala Moldovei, mai exact spre Institutul Francez, unde ne așteaptă un invitat special, doamna Muriel Augry-Merlino.

Originară din Paris, doamna Augry-Merlino este o personalitate care îmbină armonios viața profesională cu pasiunea pentru scris. Deține titlul de doctor în literatură și civilizație francofonă obținut în cadrul Universității Paris-Sorbonne și este Cavaler al Ordinului Palmelor Academice.

Parcursul academic și profesional al doamnei Augry-Merlino este unul multicultural și înglobează o gamă largă de experiențe internaționale de cel mai înalt nivel. A fost mai întâi lector de limbă franceză la Facultatea de Științe Politice a Universității din Torino, în Italia, apoi la Facultatea de Litere a aceleiași universități, continuându-și ulterior cariera în cadrul serviciilor culturale ale Ambasadei Franței în Italia, iar mai apoi în Maroc, în calitate de atașat de cooperare pentru limba franceză.

Din toamna anului 2019 este directorul echipei ieșene a Institutului Francez.

Institutul Francez și-a reluat activitatea, adaptându-se „noii realități” impuse de pandemia de COVID-19, revenind în forță pe scena evenimentelor culturale din Iași.

Un interviu cu acorduri francofone despre artă, cultură, diplomație și leadership la feminin, oferit în exclusivitate pentru Monitorul de Suceava.

Doamna Director, vă propun să începem maratonul celor 12 întrebări cu un exercițiu de încălzire, mai exact cu două întrebări de la care aștept răspunsuri succinte, însă pline de adevăr. O întrebare simplă, dar care să-i ajute pe cititorii noștri să-și formeze o primă impresie despre dumneavoastră. Prin urmare, vă rog să descrieți în câteva cuvinte cine este omul din spatele hainei de diplomat.

În spatele hainei de diplomat se află un om pasionat, tenace, solidar, un bun ascultător, dar și un bun povestitor.

Sunteți directorul Institutului Francez din Iași din anul 2019. Ținând cont de acest fapt, se poate spune că ați avut suficient timp la dispoziție pentru a vă crea o impresie asupra României. Prin urmare, vă rog să ne spuneți, tot în puține cuvinte, 3 aspecte care v-au impresionat în mod particular la țara noastră.

M-au marcat natura, arta și istoria acesteia.

Despre leadership & diplomație la feminin

Iar acum, întrucât ne-am deprins cu atmosfera unui interviu, aș vrea să continui prin a vă adresa o întrebare din categoria „roșie”. După cum spuneam, de mai bine de doi ani sunteți directorul Institutului Francez din Iași. Totuși, statisticile arată faptul că femeile sunt subreprezentate din punct de vedere politic în comparație cu bărbații, atât la nivel național (de stat), cât și la nivel global, acestea ocupând rareori funcții de conducere. De aceea, aș vrea să vă întreb, ce loc ocupă astăzi femeile în diplomație, această așa-zisă „lume a bărbaților”, și ce sfaturi le-ați oferi tinerelor domnișoare care doresc să urmeze o carieră în diplomație asemenea dumneavoastră?

Mai presus de toate, le-aș îndemna să nu pornească la drum cu mentalitatea de „învinsă”. Și folosesc acest termen în mod intenționat! Femeile, în general, (și tinerele, mai ales) mi se par săritoare, bine determinate, pline de dinamism și atât timp cât sunt înzestrate cu aceste calități este imposibil să nu reușească să își croiască un drum în viață.

Când vine vorba despre carieră, este adevărat că, într-o oarecare măsură, drumul unei femei este puțin mai dificil decât cel al unui bărbat, însă eu cred cu tărie în egalitatea de șanse și respectul față de ceilalți. Poate că sună idealist… Să știți că femeile încep să aibă un loc bine stabilit în diplomație și deseori se dovedesc a fi adevărate profesioniste în domeniile lor de activitate.

Un alt sfat pe care l-aș oferi ar fi acela de a nu se încrede în prejudecăți și stereotipuri. De multe ori, aparențele se dovedesc a fi înșelătoare. Așadar, să aibă răbdare și curaj, să țină capul sus și să mențină privirea hotărâtă, drept înainte!

Așa cum am menționat de la bun început, parcursul academic și profesional al dumneavoastră este unul multicultural și înglobează o gamă largă de experiențe internaționale de cel mai înalt nivel. Aș vrea să vă întreb dacă există vreun eveniment cultural recent la care ați participat în țara noastră și dacă ați putea să ne oferiți câteva impresii pe marginea acestuia?

Da, în luna martie a acestui an am participat la un eveniment cultural care s-a desfășurat în județul vecin, la Botoșani, în cadrul Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”. Era vorba despre inaugurarea colțului de literatură franceză, dacă îmi amintesc bine, un eveniment în format hibrid prin intermediul căruia s-a realizat o frumoasă promovare a limbii și literaturii franceze. Mărturisesc că am rămas plăcut impresionată de organizarea minuțioasă a acestui eveniment, de multitudinea de invitați care au transmis mesaje cu această ocazie. O inițiativă demnă de laudă, animată de un scop nobil, acela de a încuraja lectura în rândul tinerilor (și nu numai!). Îmi doresc ca această bibliotecă, ca acest colț de lectură să dăinuie și să fie un punct de reper, un „forum” al schimburilor literare, un loc care să-i unească pe tinerii pasionați de limba franceză.

„Am constatat faptul că România are o înclinație pentru poezie mai puternică decât Franța”

Întrucât veni vorba de lectură, aș vrea să continuăm puțin discuția pe marginea acestui subiect. M-ar interesa dacă ați avut ocazia să citiți opere literare aparținând unor scriitori români (traduse în limba franceză, bineînțeles). Ce asemănări/deosebiri ați descoperit între literatura română și literatura franceză?

Am citit îndeosebi poezii, de pildă, pe cele aparținând poetului român fără egal, Mihai Eminescu, dar și ale lui Vasile Alecsandri, a cărui corespondență cu scriitorul francez Frédéric Mistral m-a impresionat pe deplin. De altfel, o colecție impresionantă a operelor literare aparținând ilustrului scriitor originar din Sudul Franței au fost donate Muzeului de Literatură din Iași de către artistul Charles Gonzalès.

Referitor la asemănări și deosebiri… Este bine cunoscut faptul că, de-a lungul timpului, au existat numeroase puncte comune între scriitorii din secolul al XIX-lea, francezi și români deopotrivă. Întâlnirile acestora erau rodnice și pline de învățăminte. Cu certitudine, există împrumuturi și conexiuni, însă ceea ce vreau să subliniez este faptul că pe mine, în calitate de cititor, mă interesează, în primul rând, unicitatea unui scriitor dintr-o țară anume și modul acestuia de a se raporta la artă.

Am mai citit, de asemenea, opere aparținând unor poeți români contemporani, atât în limba franceză, cât și în traducere. Am constatat faptul că România are o înclinație pentru poezie mai puternică decât Franța, aș putea spune.

Aveți vreun autor român care v-a impresionat în mod deosebit?

Există, într-adevăr, un scriitor român pe care îl apreciez în mod deosebit, și acesta este Matei Vișniec. Îmi place modalitatea sa de punere în scenă a absurdului, fie ea în teatru, în reprezentațiile scenice sau în literatură (nuvele, romane…). Mai mult, titlurile cărților sale, atent alese, mi se par adevărate capodopere.

De altfel, Matei Vișniec este „cavalerul român al teatrul francez”, dacă pot să spun așa. Întrucât am atins acest subiect al artelor spectacolului vă rog să ne spuneți care sunt, în opinia dumneavoastră, 3 filme/piese de teatru aparținând unor regizori francezi pe care toată lumea ar trebui să le urmărească?

Îmi vin în minte în special filme mai vechi, culturale: „Hiroshima, dragostea mea” (Hiroshima mon Amour), în regia lui Alain Resnais, „Cele 400 de lovituri” (Les Quatre Cents Coups), o producție de François Truffaut, și „Marea hoinăreală” (La grande vadrouille), regizat de Gérard Oury.

Să revenim acum la activitatea de la Institutul Francez… Trecem cu toții printr-o perioadă foarte dificilă și fără precedent care ne obligă, spre binele general, să recurgem la anumite sacrificii și modificări ale obiceiurile noastre cotidiene. Prin urmare, aș vrea să aflu cum s-a adaptat Institutul Francez „noii realități” impuse de pandemia de COVID-19?

Cu siguranță, pandemia nu a ocolit pe nimeni, iar noi am tratat-o ca atare în cadrul Institutului Francez. Am fost nevoiți să oprim activitatea cu publicul pentru o perioadă de câteva luni, după care am reluat-o în format fizic, dar în regim de rotație, în echipe. Cu toate acestea, am fost mereu prezenți în mediul digital și am recurs la mijloace de comunicare online pentru a păstra în continuare legătura cu toți cursanții noștri. Am continuat, de asemenea, să predăm online și să organizăm activități și evenimente culturale respectând distanțarea fizică. E drept că aceste colocvii, discursuri și prelegeri desfășurate online nu au farmecul unei întâlniri „față în față”, dar ele ne permit totuși să depășim granițele de timp și de spațiu, ceea ce reprezintă un real avantaj!

Există un interes din partea tinerilor pentru cursurile și activitățile desfășurate în cadrul Institutului Francez?

Majoritatea cursanților noștri sunt copii sau adolescenți. Cu ajutorul nostru, ei pot aplica pentru burse de studiu în Hexagon.

Există, de asemenea, studenți francezi (și francofoni) care pășesc pragul instituției noastre pentru a studia limba română.

Cei care doresc să ia legătura cu Institutul Francez ne pot scrie la adresa dee-mail equipe.iasi@institurfrancais.rosau să ne contacteze la numărul de telefon 0232 267 637.

„Abilitățile de comunicare puternice și cunoașterea limbilor străine sunt esențiale pentru a concura pe piața globală a zilelor noastre.”

 Și, pentru că tot vorbim despre limba franceză, vă rog să ne spuneți care sunt, din punctul dumneavoastră de vedere, avantajele învățării limbii franceze? Mai ocupă astăzi un loc privilegiat în lumea diplomației?

Din nefericire, limba franceză nu mai ocupă, în prezent, locul privilegiat pe care l-a avut în Epoca Luminilor sau în perioada romantică. Peste tot, în orice domeniu, limba franceză concurează cu alte limbi străine, mai ales cu limba engleză, dar și cu spaniola, rusa, araba și chiar chineza!

Este foarte important că limba franceză își păstrează în continuare rangul de a doua limbă străină în programa școlară, precum și de limbă oficială în multe țări de pe mapamond. Sigur, cunoașterea unei limbi străine face bine la „sănătatea” oricărui curriculum vitae. În plus, generațiile tinere ar trebui să înțeleagă faptul că, pentru viitor, nu este suficient să cunoască doar o singură limbă străină, ci măcar două sau chiar trei, dacă este posibil.

O.: Și mai ales dacă își doresc să urmeze o carieră în diplomație!

Cu atât mai mult! Abilitățile de comunicare puternice și cunoașterea limbilor străine sunt esențiale pentru a concura pe piața globală a zilelor noastre.

Sunt curios dacă ați avut vreun mentor în anii de tinerețe? Cât de importantă este pentru un tânăr alegerea unui mentor, a unui model de urmat în viață?

Tinerețea este întotdeauna un subiect sensibil pentru că, după cum bine știm, ea reprezintă o perioadă plină de incertitudini, de turbulențe, de lupte interioare cu sentimente contradictorii, un moment al descoperirii de sine, al stabilirii propriului drum de parcurs în viață. Totodată, este perioadă în care voi, tinerii, aveți nevoie de consilierea și sprijinul părinților și al profesorilor care devin adesea figuri de referință pentru voi. Prefer să folosesc acest termen în loc de „mentor”. Pentru mine, profesorii mei de litere au reprezentat dintotdeauna figuri de referință. Totodată, ei mi-au insuflat gândirea critică, care pentru mine reprezintă un aspect primordial. Consider că tinerii trebuie să știe, de timpuriu, să estimeze binele și răul, să își formeze opinii și argumente proprii susținute, bineînțeles, de cercetări amănunțite și de surse de documentare și informare diferite, veridice.

Iată-ne ajunși aproape de final! O singură întrebare ne mai desparte, de fapt, de finalul maratonului celor 12 întrebări. Este vorba despre o întrebare atât de dragă mie și care vreau să devină ca un fel de „tradiție” cu care punem punct fiecărei întâlniri. Doamna director, aș vrea să vă întreb ce sfat le-ați oferi tinerilor care citesc acest interviu?

Să aibă întotdeauna încredere în viitor. Să nu își piardă speranța și să nu petreacă timp prețios pe rețelele sociale care constituie mai degrabă o sursă de anxietate decât de socializare. Să se bucure din plin de tinerețe, de libertate, dar să nu le trateze ca pe o lipsă de responsabilitate. Să își amintească și să pună în valoare celebrul vers al poetului Arthur Rimbaud « On n’est pas sérieux quand on a dix-sept ans… » („Nimeni nu este serios la 17 ani…”).

O.: Doamna Augry-Merlino, vă mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu și vă invit să ne vizitați la Suceava pentru a descoperi frumusețile Bucovinei atunci când timpul vă va permite!

Interviu realizat de Octavian-Eusebiu HALICI pentru rubrica „Monitorul diplomatic”

Reamintim faptul că „Monitorul diplomatic” este un proiect jurnalistic inedit, care încearcă să aducă laolaltă opinii, idei și oameni de excepție într-un cadru familiar și civilizat. Este inedit fiindcă intenționează să includă în spațiul mediatic local (și regional) teme de discuții care, în general, lipsesc din dezbaterea publică, într-un format absolut original: interviuri periodice cu personalități din lumea artistică, culturală, diplomatică și politică, intitulat sugestiv „12 întrebări cu personalități de excepție”.