Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
- Iarna e aproape, iar lucrările de refacere a sistemului de termoficare sunt în toi. Când vor putea avea sucevenii căldură?
Termocentrala este pregătită pentru iarnă, o vom pune în funcţiune începând cu 15 octombrie. Probabil la început vom da încălzire numai noaptea, dar, din experienţa anilor trecuţi, mă aştept ca în intervalul 15 octombrie – 1 noiembrie să fie un consum foarte mic, deoarece nu sunt subvenţii pentru zilele respective. Subvenţiile se acordă doar pentru căldura furnizată după 1 noiembrie. De altfel, şi prognoza meteo indică temperaturi la limită pentru luna octombrie, încât furnizarea căldurii s-ar putea să nu fie necesară încă.
Noi vom livra căldură imediat ce condiţiile atmosferice ne vor indica că este necesară. Cine va vrea să aibă, va consuma, cine nu, poate ţine închise gigacalorimetrele de scară ori robineţii repartitoarelor. În fiecare an e la fel, unii vor să mai facă economii, dacă nu li se pare necesar să aibă căldură.
La cele 7 puncte termice încă se lucrează la înlocuirea instalaţiilor şi a reţelelor aferente, iar cu măsurile pe care le-am luat s-au intensificat acţiunile ca să aducem apa caldă şi căldura cât mai repede în casele oamenilor. Căldura va fi furnizată treptat, în funcţie de cât de rapid sunt finalizate, în perioada 15 octombrie – 1 noiembrie.
Lucrările de construcţie şi de readucere a terenului la starea iniţială se vor prelungi până la sfârşitul lunii noiembrie, poate chiar şi în decembrie, dacă vreme ne va permite.
- Practic, câţi suceveni vor beneficia mai târziu de căldură?
Cele 7 puncte termice care se modernizează deservesc aproximativ 15% din populaţia oraşului.- E clar că sunt întârzieri faţă de proiectul iniţial...
Sunt, e adevărat. Dar vă mărturisesc că majoritatea sunt din cauze obiective. Din păcate, atunci când s-a făcut proiectul şi s-au încheiat contractele nu ne-am aşteptat la un număr atât de mare de neconcordanţe şi probleme suplimentare apărute. Nu este vorba de o simplă schimbare a conductelor, ci de înlocuirea lor cu un sistem cu totul nou. Orice neconcordanţă faţă de proiect cere o nouă soluţie dată de proiectant şi fabricarea în uzină a pieselor de ocolire. Trebuie să dăm dimensiunile exacte ale ţevii, ale corpurilor de legătură, ale cotului conductei, etc. Piesele sunt fabricate în Iaşi, Roman şi Bucureşti, iar pentru orice nepotrivire din teren cu ce era în proiect, avem de făcut o comandă nouă acolo şi să o aducem aici. Asta trebuie să se înţeleagă, că nu e o simplă schimbare de ţevi, ci de un sistem nou, modern.- Care sunt avantajele acestui sistem?
În primul rând, avantajele constau în pierderile foarte mici de căldură. De exemplu, la vechile reţele, atunci când ninge, se observă pe stradă pe unde trece conducta de căldură, zăpada este topită deasupra. Unde le schimbăm, acest lucru nu se va mai vedea. Pierderile din reţele vor fi foarte mici, aproape inexistente.
În al doilea rând, vom avea un sistem de supraveghere a conductelor, cu fir Brandes. Este o tehnologie nouă, care va asigura supravegherea în timp real a conductelor de termoficare în aşa fel încât vom putea şti nu doar când s-a spart o conductă, ci când apare şi cel mai mic por cu umezeală, încât vom putea interveni la timp. Nu vom mai păţi ca acum, când trebuie să săpăm zone mari, pentru că nu ştim cu exactitate unde este spartă conducta.
Este o tehnologie foarte utilă, dar destul de greu de implementat, de aceea şi lucrările merg mai încet decât ne-am dori. Sigur, cauze şi motivaţii sunt multe, începând de la neclarităţi asupra proprietăţii terenului, lipsa unei hărţi a subsolului, sute de cabluri şi canale de care nimeni nu ştia că sunt pe alte trasee în subsol, dar să fiu sincer, şi pentru noi este greu să facem o lucrare de asemenea amploare şi dificultate. Este prima dată când se realizează un proiect de asemenea dimensiuni la noi, nimeni nu bănuia măcar toate problemele care au apărut pe parcurs.
Acum învăţăm din mers care sunt problemele reale, ce pot să mai apară, în speranţa că vom mai găsi finanţare şi pentru etapele ulterioare. Atunci vom şti mai bine ce avem de făcut.
- Nu se putea amâna începerea lucrărilor pentru anul viitor?
Chiar dacă suntem asupra iernii, cred sincer că nu a fost o decizie proastă să începem lucrările. Trebuia făcut proiectul, pentru că o asemenea finanţare, cu bani nerambursabili, nu vom mai avea. Preocuparea noastră trebuie să fie să găsim noi posibilităţi de finanţare pentru continuarea proiectului. Dacă nu începeam acum, banii erau pierduţi, şi nu e vorba de o sumă neglijabilă.
Lucrăm contratimp, cu probleme foarte mari, atât de bază materială cât şi de execuţie, care sunt agravate de o lipsă reală a forţei de muncă. Dar dacă ar fi să începem din nou, cu tot ce ştiu acum, tot aceeaşi decizie aş lua, de a face proiectul. În luna mai, când am primit banii şi am dat drumul întregului lanţ de lucrări, începând de la proiectare şi până la contractare, nu cunoşteam amploarea acestui proiect şi obstacolele pe care le vom întâlni.
Dacă ne-am întoarce în timp, decizia ar fi tot aceeaşi. Chiar dacă vom mai întârzia, în cele din urmă proiectul se va realiza şi va rămâne un lucru bine făcut. Este vorba de peste un sfert din sistemul de termoficare al Sucevei, peste 10 kilometri de canal săpate, în fiecare asemenea şanţ trebuind înlocuite minim 4 conducte. Practic, pe lângă cele 10 puncte termice pe care le reabilităm, mai înlocuim şi peste 40 de kilometri de conducte.
- Lumea e nemulţumită de felul în care se lucrează. Chiar nu se putea şi altfel?
Este adevărat, de multe ori chiar au de ce să fie supăraţi. S-a luat forţă de muncă de unde s-a putut, din toate părţile ţării, ca să urgentăm lucrările. Sunt muncitori de tot felul, unii mai harnici, alţii mai puţin harnici, iar ritmul lucrărilor este unul alert, pentru că suntem în criză de timp. Aspectele sesizate sunt reale, dar greu de evitat. Avem muncitori aduşi din Constanţa, din Roman, din Tulcea, pentru că nu aveam forţă de muncă aici la Suceava. Lumea trebuie să înţeleagă că nu lucrăm cu nemţi, ci tot cu români, iar majoritatea celor ce sunt mai buni au plecat. Este o problemă reală şi va fi din ce în ce mai gravă.
Sigur, asta e problema societăţilor care au licitat, ei trebuiau să asigure suficientă forţă de muncă, eu îi plătesc la lucrări efectuate, nu la numărul de ore de muncă sau la numărul de muncitori. Pentru toate întârzierile care sunt din motive subiective, precum lipsa personalului suficient, societăţile vor fi penalizate.
Trag în acelaşi timp un semnal de alarmă, pentru că la săpăturile pe care le-am făcut, am întâlnit conducte de apă rece, canalizări, cabluri, conducte de gaz a căror stare tehnică este precară. Am văzut cu ochii mei ce probleme sunt cu infrastructura subterană a municipiului Suceava. Trebuie dezvoltate cu curaj proiecte similare în cel mai scurt timp, pentru că altfel vom avea probleme cu aceasta în următorii ani. Conductele de apă şi de gaz sunt atacate de rugină, canalizările sunt colmatate, iar cablurile electrice sunt cu izolaţia îmbătrânită.
Trebuie făcut ceva urgent, la modul serios, pentru că vom avea o mulţime de accidente şi întreruperi.
- De prin 2000, a început un adevărat fenomen cu debranşările din reţeaua centralizată. Câţi suceveni se mai debranşează în prezent?
Tocmai asta e noutatea – nu se mai debranşează, ci se rebranşează. Avem acum câţiva ani buni în care cererile de debranşare au scăzut mult, iar anul acesta am avut în jur de 100 de debranşări. În schimb, a crescut numărul cererilor de rebranşare, avem câteva zeci pentru anul în curs. Asta e o dovadă clară a încrederii pe care sucevenii au căpătat-o în sistemul centralizat, tot mai puţini preferând să îşi pună centrale de apartament, în vreme ce alţii vor să scape de ele, acum, când după câţiva ani de utilizare, costurile de reparare şi întreţinere a acestora au ajuns foarte mari.
Sper ca odată cu reabilitarea sistemului de termoficare, numărul consumatorilor care vor dori să se întoarcă la noi va creşte.
- Care sunt motivele pentru care ar renunţa la centrală, în favoarea sistemului centralizat?
Un motiv ar fi costul producerii gigacaloriei, care este mult mai mare în cazul altor combustibili. Sunt cazuri de persoane cu centrale de apartament, care plătesc lunar câte 4-5 milioane pe lună. Altul, cel menţionat deja, că multe centrale şi-au atins deja durata de viaţă şi acum necesită costuri suplimentare pentru reparare, sau chiar înlocuire completă.
Viitorul este al încălzirii centralizate. E de ajuns să ne uităm în vest, la ţările Uniunii Europene, care au trecut de multă vreme prin etapele prin care trecem noi acum. Acolo, preponderent este gătitul electric la bucătărie şi încălzirea centralizată. Spre asta ne îndreptăm şi noi. Nu se va mai trage gaz la bucătărie. În cele mai multe oraşe din vest nu veţi vedea reţele de gaz prin tot oraşul. Acestea sunt un potenţial pericol, fiind duse prin toate cotloanele şi toate blocurile. Una este să se spargă o conductă de termoficare şi să curgă nişte apă şi alta e să apară chiar şi o mică fisură într-o conductă de gaz. Sunt convins că pot apărea asemenea probleme, mai ales după ce am văzut în ce stare sunt conductele din subsolul Sucevei. Încetul cu încetul, reţelele de gaz se vor retrage din oraş şi vor fi utilizate mai mult în industrie. În această direcţie se merge. Folosirea curentului electric la bucătărie va fi nu doar mai comod şi mai sigur, ci şi mai ieftin.
Cei care fac acum investiţii în sisteme pe gaz au o cheltuială pe care nu e sigur că vor putea să o amortizeze.
- Cât ne va costa încălzirea la iarnă?
Să facem un mic calcul. Un apartament cu două camere consumă 6,5 – 7 gigacalorii într-un sezon de încălzire. Asta înseamnă, la preţul de 155 de lei gigacaloria, 10 – 11 milioane de lei. La un apartament de trei camere, consumul pentru încălzire este cam de 8 – 9 gigacalorii pe sezon, aici fiind prins şi consumul de apă caldă. Asta înseamnă o factură totală de 13 – 14 milioane de lei.
Putem face comparaţie cu orice alt combustibil folosit pentru încălzirea unui apartament sau al unei case şi preţul va fi cu mult mai mare decât cel din sistem centralizat. De aceea repet, acest preţ al energiei termice pentru populaţie este unul din cele mai mici din ţară.
Degeaba discutăm de un preţ suportabil pentru populaţie, dacă nu avem curajul să executăm lucrări de termoficare chiar dacă provocăm disconfort şi apar întârzieri. Fără a elimina pierderile din reţele, nu putem avea, pe termen lung, preţuri acceptabile. Era păcat să nu facem nimic, să stăm cu mâinile în sân şi să aşteptăm o minune.
Bani daţi gratuit nu vor mai fi. Aceştia au fost ultimii. În cel mai bun caz, fondurile pe care le vom mai atrage vor trebui finanţate în proporţie de cel puţin 50% de la bugetul local sau din bugetul propriu.
Ei bine, noi, şi prin asta înţeleg Primăria Suceava şi Termica, am obţinut o finanţare nerambursabilă de 300 de miliarde de lei, bani care nu ar putea fi strânşi din taxele şi impozitele plătite de populaţie nici măcar în 10 ani.
De aceea mă bucur că am putut să promovăm într-un timp extrem de scurt şi să punem în operă un proiect de o importanţă majoră pentru municipiul Suceava, prin care modernizăm 25% din sistemul de termoficare. Chiar dacă au apărut greutăţi, chiar dacă mai creăm neplăceri populaţiei, efectele pe termen lung sunt cele care contează cel mai mult, iar asta se va vedea cel mai bine mai ales dacă vom avea puterea să continuăm ceea ce am început: preţuri acceptabile şi un sistem de termoficare civilizat."
