Parlamentul European. Foto:pixabay.com

Dumitru Mugurel VINTILĂ

Uniunea Europeană este o constructie economică și politică, încă ne-finită și chiar controversată. Pentru unii, este o dezamagire. Pentru alții, rămâne un proiect serios, o aspirație. Mai sunt și cei care lucrează sârguincios să o distrugă. Despre Proiectul European se scrie mult şi se vorbeşte, de asemenea, mult. Asistăm la o adevărată risipă de inteligenţă teoretică, în timp ce rezultatele practice rămân sub nivelul aşteptărilor. Economia, politica socială, politica externă, apărarea şi securitatea sunt tratate, de către instituţiile europene, cu timiditate şi rezervat. Pentru rezolvarea lor este nevoie, dincolo de studii şi analize, de voinţă politică. Structurile Uniunii Europene încă nu reuşesc să asigure, în plan economic şi social, politici comune ţărilor membre și, nici în planul politicii externe şi de apărare. Şovăiala în elaborarea deciziilor, produce cetăţenilor europeni nesiguranţă şi exasperează. Mai mult, se observă chiar unele deficienţe serioase în respectarea procedurilor democratice. De acord cu această realitate, tot mai mulţi europeni, chiar şi cei mai optimişti, trăiesc o stare de neîncredere în viitorul Proiectului European. De ce? Pentru că, dintre actualii lideri politici, unii, nu se compară cu  marii lor predecesori. Aceia au gândit o Europă a națiunilor, fără vrajbă, prosperă şi solidară. Cu toate acestea, țări precum a noastră, încă beneficiază de programele europene. Pe de altă parte, popoarele nu au fost ajutate să se elibereze de stereotipurile propagandistice ale politicilor raison d’etat. Acum, încurajate de bufeurile naţionalist - suveraniste ale unor ridicoli periculoşi, lunecă înspre extreme. Dacă analizăm harta manifestărilor cu caracter extremist, vom constata diferențe calitative între Vestul și Estul Europei. Soluțiile politico-economice cu conținut radicalist și atitudine nihilistă față de ordinea constituțională se localizează, preponderent, în spațiul Estic al Europei, cel cu reminiscențe comuniste. Alegerile din Germania, de exemplu, au arătat că partidul extremist AfD a crescut în preferințele electoratului, în fosta RDG. Indiferent ce susțin ideologii în practică, fascismul și comunismul se recomandă cu aceleași mentalități. Când şi cum se va realiza Proiectul European? Atunci când  politicile economice şi sociale vor elimina discrepanţele între popoare; când nu va mai gândi nimeni o Europă cu mai multe viteze, cu dezvoltaţi şi subdezvoltaţi, cu civilizaţi şi înapoiaţi. Atunci, când toate popoarele Europei vor avea obiective comune, prieteni comuni şi pericole comune. Doar așa se vor acorda interesele naţionale ale ţărilor membre la Interesul Uniunii Europene.
Cine sunt conducătorii destinelor popoarelor către aceste ţeluri comune? La această întrebare „cheie” poate răspunde doar electoratul european. Până atunci, fiecare popor, este bine să se ferească de  „oamenii de paie” ai „intereselor înalte”. S-a dovedit că aceştia nu reuşesc mare lucru pentru popoarele pe care le reprezintă. Nici când se gudură, nici când vorbesc limbi străine şi, nici când acceptă compromisuri. „Colegii” europeni ştiu să marginalizeze cu politeţe pe cei slabi, pricep şi atunci cînd se prefac cã nu înţeleg şi, mai ales, îşi schimbă foarte greu părerile. Desigur, avem motive de supărare dar, poate fi preferată altor „aliați”, care-ți „dau c-o mână și-ți iau cu două” - vezi Ucraina.

Aşadar, problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană, sunt problemele fiecărui membru. Nu sunt greu de depăşit, sunt chestiuni de bun simţ. Bunul-simţ este, însă, o dificultate…