Kurt Godel. Foto Wikipedia

Dumitru Mugurel VINTILĂ

Haosul este o realitate. Simțiți-i prezența în politică, în justiție, în mass-media, în sistemul bancar, în sistemul legislativ, în sistemul fiscal, în economia privată și de stat. Prețuri, concedii, târfe, drumuri, salarii, pensii, școli, spitale, agricultură, comerț și industrie se află sub incidența acestuia.

Este însă un haos prietenos. Imprevizibil, dar suportabil, dincolo de limite, dar aproape de ele. Situația se potrivește atât de bine cu teoriile aplicate ale lui Ilya Prigogine, încât, trebuie să ne gândim foarte serios dacă lăcusta de la Beijing nu cumva a răcit și din această cauză cumpărăm în draci piramidoane de la farmacia Help Net - furnizoare a unei case cu blazon.

Se știe și nu ne putem îndoi de faptul că fenomenele haotice sunt o frumoasă motivație pentru oricare erori, pentru lipsuri organizatorice, pentru acțiunile făcute la întâmplare, de mântuială. Dacă am diminua haosul cu ceva mai multă organizare, ar putea fi mai frumos. Însă, chiar modernizarea îl instalează la cele mai înalte niveluri.

În spațiul nostru, de altfel mioritic, teoriile despre Haos au fost aplicate și înainte de Marea Schimbare; chiar și mai înainte... În aceste condiții, de ce nu ar ființa și la noi o comunitate preocupată de științele Haosului, cu un Ca - Congres anual - și cu scopul de a crea un CCH - Centru de Cercetare a Haosului? Toate acestea, în urma unor înțelegeri haotice și, bineînțeles, cu rezultate haotice. Așa cum suntem obișnuiți. Concluziile științifice ale unei astfel de activități ar putea fi, totuși, o provocare pentru a risipi unele nedumeriri.

În consecință, Centrul de Cercetare a Haosului nu este bine să funcționeze. Ar putea dezvălui cauze, ar face haosul previzibil și controlabil și, în sfârșit, vom avea și noi o speranță să scăpăm de haotici.

În final, voi pleda contra celor care încearcă să banalizeze sintagma „știința complicației” - inventată de mine, nu fără efort intelectual.

Să fim înțeleși! Termenul „complicat” este atât de profund și larg - în același timp - încât nu poate fi monopolizat printr-o simplă teorie și atitudine: teoria despre tranziție și atitudinea haoticilor. „Lasă vorbăria și vorbește deschis” - mă îmboldește rațiunea. Ce să fac, mă conformez. „Haoticii supraviețuiesc, dacă (ne) complică existența” - Iaca am spus-o și pe asta.

De la Alan Turing și Kurt Godel, știința informaticii a reușit să claseze componentele de dificultate ale problemelor și pe cele mai grele probleme cu care se confruntă fiecare domeniu. S-a consumat multă „materie cenușie” pentru asta. De aceea, când vrem să banalizăm sintagme consacrate (o includ și pe a mea, că tare m-am căznit), trebuie să ținem cont - pentru a nu fi ridicoli - și de părerile celor autorizați în materie. Chiar dacă, astfel, vom diminua haosul.

În caz contrar, riscăm să croim știința pe măsura Prostiei, așa cum se încearcă croiala Puterii, după măsura caracterelor celor care o exercită.