Donald Trump. Foto Pixabay

Dumitru Mugurel VINTILĂ

În ultima perioadă, în România și în multe țări membre UE, asistăm la confruntarea dintre ideologia suveranității și ideile globalizării, confruntare încurajată și de noua Administrație Trump. Este un moment potrivit să facem câteva aprecieri în legătură cu poziția României în noul context internațional. Sunt necesare, deoarece, numai psihologia noastră a rămas aceeași, ca pe vremea când ne uitam la cer după avioanele americane. Concluziile rămân la aprecierea cititorului.  SUA sunt o Mare Putere, cu obiectivele de politică externă stabilite pe termen lung. Indiferent cine preia Administrația americană, Republicani sau Democrați, va urmări să atingă, într-un mod sau altul, aceste țeluri. Scopul principal al SUA, după cel de-al Doilea Război Mondial, este să rămână și să se impună ca forță cu rază de acțiune Mondială. Din anii '90, ne-am obișnuit să auzim despre exportul de democrație. La fel, am auzit despre asigurarea securității în diferite zone ale globului și despre lupta împotriva terorismului.  Un alt obiectiv important rămâne China, din rațiuni economice și militare. Pentru a-l atinge, este necesară neutralizarea Rusiei și controlul asupra Orientului  Mijlociu  prin anihilarea Irakului. Procesul a început cu atragerea Federației Ruse în Parteneriatul pt. Pace. Proiectul a fost discreditat de aroganța Occidentului care o dorea „pusă la colț”. Apoi, s-a încercat blocarea ieșirii ei la Marea Adriatică (Războiul din Iugoslavia) și al accesului la Marea Mediterană ( Siria și presiunile asupra Turciei pentru  Dardanele). Acum, preocuparea este și pentru Marea Neagră.

 Administrația Biden a rupt pisica. Europa era controlată (Merkel ascultată de CIA). Pe Zelenski îl avea pregătit, iar pe Putin l-a provocat: extinderea NATO și nerespectarea acordurilor precedente. Așa a început războiul Ruso - American, război proxy, prin Ucraina. Administrația Biden nu este străină nici de situația din Orientul  Mijlociu. Netanyahu a răvășit toată zona, oferindu-i lui Tump un Orient Mijlociu controlat de Israelieni, în realitate de americani. Administrația Biden, este responsabilă și de declinul economic al puterilor europene, în special Germania. I-a lăsat lui Trump o UE aproape îngenunchiată, incapabilă să se opună aspirațiilor expansioniste americane: Groenlanda, Canada, Fâșia Gaza, Resursele Ucrainei... În acest context geopolitic distingem și elementele de continuitate Bush - Clinton - Bush - Obama - Trump - Biden, în evoluția politicii  externe a SUA.  Administrația Trump nu ascunde faptul că dorește un control la nivel Mondial pentru binele SUA. Propune metoda pașnică, prin negocieri, dar nu exclude și alte modalități de acțiune. Se declară prieten cu Putin, Erdogan, Netanyahu și alți lideri puternici pe care-i invită la discuții de afaceri.  Cu UE mai are probleme, dar Domnul Musk se ocupă de destabilizarea din interior. Tot americanii au încurajat Anglia să se retragă din UE, susținându-l pe extremistul Farage. În Germania, mister Musk, luptător împotriva comunității LGBTQ, o susține pe doamna Alice Weidel, lidera partidului extremist AdF, care este căsătorită cu o femeie. Rețineți! „Scopul scuză mijloacele.” Donald Trump vrea SUA great again, deci, un exemplu demn de urmat. Poate dezamăgesc, dar dumnealui este pentru SUA și suveranist și globalist, deoarece obiectivul politic este mesianic: conducerea Lumii. Există și varianta împărțirii acesteia în sfere de influențe, așa cum s-a mai întâmplat. Să fim vigilenți! Poate evităm sacrificarea pe altarul unor „interese superioare”. Până la urmă, cât de suveranist poți fi într-o lume globalizată politic și economic, este o provocare... Niciodată chibiții la o partidă de pocher nu se vor numi pocheriști. Ei pot s-o declare, dar vor fi penibili.