Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Dacă politica ar fi doar vorbe, toți ne-am pricepe, însă politica este „arta posibilului”; este știință. Cei pe care-i mandatăm, temporar, să ne conducă destinele ar fi bine să aibă această calitate. Democrația presupune o minimă familiarizare cu elementele constituante ale actului politic. În acest fel, vom evita confuziile; vom opta în cunoștință de cauză, iar opiniile exprimate vor fi substanțiale. O societate pasivă care așteaptă soluții de la Dumnezeu și de la presupușii Săi „aleși” va fi mereu dezamăgită. Democrația se deosebește de alte forme de guvernământ prin metodică. Metoda democratică a unei guvernări bazate pe încredere este prin convingere. Amatorismul și aroganța decidenților pot provoca o creștere dramatică a sentimentului neîncrederii, ceea ce va adânci prăpastia dintre clasa politică și societate. Cu timpul, societatea însăși va cere și va reacționa doar la măsuri impuse prin constrângere, încurajând, astfel, guvernări autarhice. După mulți ani de dictatură, în condițiile dezamăgirii generale, unele opțiuni electorale ar putea fi înțelese și prin prisma Sindromului Stockholm.
O democrație tânără suferă și datorită confuziilor în termeni. Patriotismul este confundat cu naționalismul, libertatea cu libertinismul, demnitatea cu suveranitatea ș.a.m.d. Necunoașterea conținutului ideatic al noțiunilor nu se datorează numai lipsei de interes pentru informare. Se datorează, în cea mai mare măsură, atitudinii mass-media și a clasei politice care încurajează și valorifică ignoranța electoratului, infectându-i creierele și sufletele pentru a-și realiza interesele.
Ne-am obișnuit să hiperbolizăm democrația. „Poporul nu greșește nici când o sfeclește”, susțin populiștii. Cu toate acestea, nu este altceva decât o formă de guvernământ ca toate celelalte. Are părți bune și destule defecte. Ceea ce o deosebește de alte forme de guvernământ (comuniste și fasciste) este capacitatea de a corecta și evolua. Ce se întâmplă cu democrația noastră tânără? Din păcate, nu putem afla răspunsul de la o clasă politică care se luptă să supraviețuiască și de la niște jurnaliști aroganți și isterici care se plimbă prin redacții însoțiți de mascați și de „formatori de opinie” obedienți ce le cântă-n strună. Așadar, să încercăm să ne lămurim singuri, mobilizându-ne bunul-simț și gândirea logică. Nu există democrație fără o constantă care-i stabilește principiile de funcționare. Această constantă este Constituția. Un principiu rezultat din experiența istorică este acela că ”Democrația nu intră în colaps”. Va găsi permanent soluții și va depăși situațiile conflictuale evitând orice formă de radicalism. În sfârșit, ca oricare formă de guvernământ, atunci când este în pericol, ”Democrația se apără”. Sunt cazuri când drepturile garantate prin Constituție sunt folosite în detrimentul poporului și al țării. Acest adevăr nu poate fi negat. Metodele prin care se apără o democrație sănătoasă sunt radical opuse de cele cu caracter represiv, de masă, agreate de guvernele dictatoriale.
Garantul democrației noastre este Constituția României și, oricât am fi de suspicioși în fața măsurilor luate de către Curtea Constituțională, să fim cinstiți, ele nu pot fi considerate „lovitură de stat”. Sună pompos. Să le analizăm, totuși, prin prisma unui „atac instrumentat” la ordinea constituțională și să ne pregătim serios pentru următoarele alegeri.
