Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Pentru a domina un popor, îi distrugi cultura. Așa ne învață istoria. Existența omului este acordată la tradițiile cultural-istorice și la nevoile poporului din care provine. Cu cât este mai puternic sentimentul apartenenței la o comunitate spirituală, cu atât mai valoroasă este contribuția sa la progresul material al societății în care trăiește. Omenirea se confruntă cu o puternică criză valorică accentuată și de procesele mondializării. În unele cercuri, se gândește o nouă organizare politico-administrativă la nivel mondial. Credem, însă, că nu va fi înfăptuită cu mijloace democratice. Experiența oferită de Uniunea Europeană arată că nu toți agreează teza „unitate în diversitate”.
Evoluția umanității către o nouă ordine mondială cere timp, are aspecte imprevizibile și presupune multe dificultăți. De aceea, să ne pregătim pentru viitor ocupându-ne de micro-cosmosul în care trăim ca popor. Să nu ne depreciem, alterându-ne încărcătura cultural-valorică. Să nu ne pierdem apartenența, crezând că astfel vom deveni societate modernă europeană, mondială, sau...astrală. Numai menținând și valorificând moștenirea valorică vom asigura societății românești moderne și deschise, o evoluție ascendentă și echilibrată. Din rațiuni politice, unele state occidentale confundă în mod deliberat interculturalitatea cu multiculturalismul. Este o strategie politică care se cere lămurită. Altminteri, nu putem descifra cauza deviațiilor și alterării culturale suferite în România. Termenii intercultural-multicultural se deosebesc, datorită conținutului ideatic diferit. Intercultural denumește contactul între culturi bazat pe respect și apreciere. Are caracter integrator și încurajează proceduri democratice în spiritul unității în diversitate.
Multicultural este un termen folosit pentru a descrie mai multe culturi și religii într-un spațiu restrâns, precum o țară. Multiculturalismul este o teorie politică occidentală apărută prin anii 90, care se sprijină pe ideea că identitatea fiecăruia se definește prin apartenența la mai multe culturi. Individul este deposedat de astfel de caracteristicile sale specifice și subordonat unei concepții universaliste despre Om. În realitate, este doctrina „materialismului capitalist - colectivist” (așa definesc acest derivat ideologic) care slujește interesele economice ale mondializării. Are caracter dezintegrator al comunităților umane, în scopul realizării unei societăți mondiale, căreia îi sunt induse repere artificiale. O astfel de lume, îndepărtată de spiritualitatea autentică, poate fi ușor orientată, manipulată și exploatată. Introducerea termenului multicultural în politica de adaptare democratică a țărilor foste comuniste la cultura politică occidentală a fost o capcană. SUA și UE aveau și încă au nevoie de Estul Europei.
Acest spațiu geo-politic, geo-economic și geo-strategic, pentru a fi exploatat economic și militar trebuia depersonalizat. Când trăiești în România contemporană, este imposibil să nu te îngrijoreze starea națiunii. Comportamentele, limbajul, obiceiurile și chiar credința încep să nu mai aibă corespondent în tradițiile culturale românești. În relația cu Vestul, România este considerată cea mai obedientă țară din fostul lagăr comunist. În sfârșit, să răspundem întrebării: societățile occidentale sunt interculturale sau multiculturale? În opinia noastră, societățile occidentale sunt interculturale însă „exportă” multiculturalism. Nici o civilizație occidentală nu agreează multiculturalismul. Popoarele - civic realizate - imprimă calitatea și regulile conviețuirii în cadrul societăților deschise. Suveranitatea este o chestiune de demnitate și de onoare. Filonul ei se află în conștiința patriotică, democratică și civică a fiecăruia. Nu este nevoie să devenim naționaliști pentru a ne asigura o evoluție ascendentă și echilibrată.
