Ne închinăm ție, limbă română

Dumitru Mugurel VINTILĂ

De la descălecarea fanarioților pe meleagurile românești (1711) și până-n veacul nostru, nici limba română, cea grăită, n-a scăpat de cazne. Am ales acest reper istoric deoarece marchează începutul perioadei cenușii a domniilor venetice și a transformărilor negative asupra conduitelor sociale.

În zilele noastre, limba română suferă cel mai mult din cauza complexelor, imbecilității și indolenței. Nu mai valorificăm nici bogăția semantică și nici frumusețea graiului românesc, deși avem un vocabular cu peste 120.000 de cuvinte. Din cele câteva mii, folosite în mod curent, un procent însemnat sunt infiltrații străine care înlocuiesc în mod inutil semnificația cuvintelor românești. Biata limbă suferă. Simte că nația, orbecăind prin tenebrele rațiunii, s-ar putea lepăda de ea.

Româna s-a născut din împreunarea latinei cu limba  dacilor și i-au trebuit vreo șapte secole să se maturizeze. Unii științifici susțin că dacii s-au lepădat de limba lor și s-au dedat latinei vorbite de cuceritorii romani. Au numit procesul romanizare.

Nu agreăm acest termen de facto. Este nociv pentru sănătatea intelectuală a societății noastre. Dacă acceptăm teza romanizării, nenuanțată,vom fi tentați să credem că strămoșii noștri au provocat, în mod conștient, începând cu 106dH, moartea limbii dace.

Acceptăm că hibrido-româna este rezultatul asimilării latinei de către limba dacă. Acceptăm că româna veche a evoluat în româna modernă continuând să asimileze vocabular din alte limbi cu care a intrat în contact. În același timp, constatăm lipsa preocupării serioase pentru a dezgropa și promova vestigiile lingvistice dace existente în româna modernă.

Pe aceste meleaguri - după mărturia lui Herodot - trăim de peste 2500 de ani. Nu am apărut, în perioada 106 - 271dH, odată cu hibrido-româna. Așadar, vorbim o limbă care a evoluat neîntrerupt, dinainte de Hristos și până astăzi. În contextul mondializării și al ideilor multiculturaliste este de datoria noastră să o reînviem pentru a ne consolida ascendentul cultural.

Refuzăm să credem că maimuțărelile lingvistice și comportamentele politice din ultimele trei secole sunt moștenire genetică; c-avem în sânge josnicia.

Avem convingerea că grecizarea din sec XVIII și americanizarea din zilele noastre, sunt dovezi de slugărnicie și incultură a unor elite care mereu s-au gudurat în fața Puterilor streine și a unei droaie de searbăzi la minte puși să ne dezghine.  La aceste iele să adăugăm și țigănismele din exprimarea și comportamentul cotidian.

Am umblat prin Banat și alte tărâmuri pe unde au călcat daci și am întâlnit destule vestigii lingvistice, precum cele de mai sus, care ne-au alimentat optimismul. Sunetele ă și ș, de exemplu, au rămas din limba traco-dacă. Cuvinte precum căpută, droaie, gorun, iele, noian, zărși încă o sumedenie, provin tot din vocabularul strămoșesc.

În lumina celor prezentate, propunem teza prin care dacii și urmașii lor au asimilat inteligent latina, provocând, astfel, o evoluție lingvistică, deloc condamnabilă.(continuă)