S-au derulat deja 6 etape din cele 10 ale play-off-ului Superligii și pe lângă faptul că încă nu se cunosc nici campioana, nici celelalte participante în cupele europene, nu știm exact nici cine va retrograda direct și care sunt fericitele care s-ar putea agăța de locurile de baraj pentru supraviețuirea în prima ligă. La începutul acestei parodii de "turneu final" (un fel de "final six"), dacă le luai la numărat, îți ieșeau fix 6 campioane potențiale / probabile, fiindcă nici măcar una din ele nu-și punea problema că lotul de care dispune ar putea fi bun doar pentru făcut curățenie prin vestiarele unor Inter, Barca ori PSG, și nicidecum de a se întâlni cu oricare din ele fațăîn față, în iarbă. Toți băieții din iarbă, toți președinții de club și toți antrenorii știau exact căei și numai ei pot fi campioni. Până și ăia care degeaba câștigătitlul, dacă tot n-au drept de joc nici măcarîn COT (Cupa Orașelor Târguri, predecesoarea Cupei UEFA) nu concepeau să nu își proptească-n vitrină trofeul. Mai vocal decât însuși ultravocalul Becali, domnul presupus antrenor Șumudicăo vedea pe Rapid măcar în cupele europene de mâna a doua, dacă nu chiar campioană. Mai apoi, a lăsat-o moale cu campionatul, mulțumindu-se cică și numai cu Cupa României. S-a dus și asta, prilej cu care Sumi a demisionat... cam între gardul dintre el și galerie și autocar. Până acasă i-a trecut, astfel că următoarea bătaie din campionat a luat-o în virtutea inerției. Acum nu mai demisionează nici măcar la gard. Cum adică de ce? Fiindcă mai rapidist cael nu-i nimeni în galaxie. Și fiindcă mai tare ca el nu suferă nimeni la înfrângeri. La o socotealăsimplă, rezultă că mai are 4 dureri de îndurat și 4 ture de smiorcăit, toate pe fondul celor 4 demisii virtuale. Apoi, va merge să-și înece amarul în Bosfor, că la noi e pierdere de vreme.