Doru POPOVICI

O străveche zicere românească, dar care are echivalente şi în alte limbi (probabil că în mai toate!), spune că "Aşchia nu sare departe de trunchi". Ideea, lesne de înţeles până şi de analfabeţii funcţional, este că şi copiii fac ce fac părinţii lor, copiindu-i pe aceştia în cele mai multe cazuri. Evident că şi părinţii au un rol important în această perpetuare a obiceiurilor şi activităţilor lor, transmiţându-le copiilor ceea ce e cu adevărat important pentru ca aceştia să îi urmeze şi chiar să-i depăşească, lucru pe care orice părinte normal şi-l doreşte. În sport (dar nu numai, în muzică lucrurile petrecându-se aproape identic), cazurile în care copiii au depăşit performanţele părinţilor (ne referim la marii performeri, la cei de importanță naţională, dacă nu internaţională) sau le-au egalat măcar sunt extrem de rare, mai degrabă inexistente. Pentru că fotbalul ne e mereu cel mai la îndemână, să vă dau numele câtorva fotbalişti uriaşi care au avut/au băieţi pe care i-au făcut fotbalişti. Încep cu numele suprem: Pele. Unul singur dintre cei trei băieţi ai săi a jucat o vreme ca portar la echipe de mâna a doua, dar şi-a încheiat cariera repede, făcând puşcărie pentru trafic de droguri. Johan Cruyff, Zinedine Zidane, George Weah, toţi au avut băieţi pe care i-au făcut fotbalişti. Nimic special, jucători de duzină. Gică Hagi şi prietenul său Rivaldo au băieţi fotbalişti, al lui Rivaldo jucând o vreme chiar la Farul. Vi se pare că se apropie de valoarea taţilor lor? Ei bine, tocmai când credeam că aşchia cam sare departe de trunchi, hop!, apărură copiii campionului olimpic şi mondial de scrimă Mihai Covaliu, Amalia şi Vlad, care la CM de Scrimă pentru juniori şi cadeţi au cucerit titlul mondial (ea) şi medalia de argint (el, dar reţineţi că anul trecut devenise şi Vlad campion mondial!). Doamne ajută ca "aşchiile" să tot crească, până or ajunge să lase în umbră trunchiul din care au sărit!