Gabriel MANȚĂ

Să spui că evenimentele de la meciul Arsenal Londra – Real Madrid sunt ieșite din comun mi se pare puțin. Trebuie mers dincolo de acest scor, un 3-0 venit parcă de nicăieri. E adevărat că Realul nu joacă la nivelul obișnuit, deși nu știi când se reactivează starea aia de grație, mai ales când joacă acasă. Dar la fel de adevărat e că nici Arsenal nu rupe gura târgului. Suporterii tunarilor s-au învățat să spere de la o stagiune la alta, iar acestea se succed la fel, adică pe sec. La fel era și sezonul ăsta. Campionatul nu (e la 9 puncte în spatele lui Liverpool), FA Cup nu, Cupa Ligii nu. Desigur, mai era Liga Campionilor, dar cum să visezi la așa ceva?! Mai ales că în sferturi venea Real... Well, a fost 3-0 pentru Arsenal, dar mult mai frumoasă e povestea din spatele acestui scor. Un băiat, Declan Rice, internațional englez venit de la West Ham (era căpitanul ciocănarilor când aceștia jucau cu FCSB acum câțiva ani), ajunsese la 26 de ani și nu înscrisese din lovitură liberă. Nu știu dacă există statistică pentru câte a executat direct, dar mai degrabă el era ăla care se pricepea să arunce mingea în careu pentru coechipieri. Ei bine, acum, într-un singur meci, a marcat două goluri din lovituri libere, și ce goluri! Unul à la Roberto Carlos, cu celebra sa ocolire a zidului într-un meci cu Franța, iar unul à la Leo Messi, cu acel vinclu pictat într-un meci cu Liverpool. Practic, acest om a trăit o seaă în care Dumnezeu i-a pus mâna în cap. Apropo de cap, mi-am amintit imediat de Zidane, cum primele lui goluri cu capul pentru naționala Franței au venit legate taman la finala mondială din 1998 cu Brazilia! Și atunci, și acum, s-a mai înscris și golul de 3-0 pentru scripte, căci peste ani se va povesti despre primele două, va fi ”meciul ăla în care...”. Din păcate, nu se va asocica cu vreun trofeu, căci analogia cu Zidane nu merge până la capăt. Isprava lui Rice (s-au făcut multe glume legate de numele său, despre cum i-a făcut pilaf pe madrileni) nu a decis o finală, nu a decis nici măcar o calificare, căci mai există un retur pe fermecatul Bernabeu, dar măcar i-a făcut pe fanii cei greu încercați să viseze. Și ne-a făcut pe noi, ceilalți, să ne minunăm iar și iar!