Încă nu ne-am lămurit pe deplin cum de a reuşit domnul Dan Șucu să devină proprietar al clubului Parma, cel mai vechi din întregul fotbal italienesc, pentru că am serioase îndoieli că vreun întreprinzător român are capacitatea financiară de a ţine un club, oricare ar fi acela, în vreunul din campionatele de top din Europa. În sfârşit, suntem cumva obligaţi să ne asumăm ideea că dl Șucu este excepţia care confirmă regulă. Sigur că de la a patrona Rapidul în liga asta de circ până la a deţine (şi) Parma e o distanţă enormă. Până acum, însă, domnului Șucu i-au ieşit toate mişcările, cea mai reuşită fiind aducerea lui Cristi Chivu ca antrenor, sub a cărui comanda echipa a început să arate altfel decât cu fostul, ocupând actualmente un liniştitor loc 13. Iar Cristi pare să fi găsit cheia resuscitării pilonului de bază din atac, Denis Man, care şi el a început să se mişte altfel decât în ultimele luni. Altfel, zic, acolo, la Parma, fiindcă la reprezentativa României pare să se fi contaminat de lenea şi nesimţirea care iar îi încearcă pe mai toţi cei convocaţi. O ştire sosită ieri din Italia spune că dl Șucu e în negocieri avansate pentru a-l aduce la Parma pe încă un român: numitul Stanciu, leşinatul (care mai e şi copitan la naţională României) cu care arăboii de la Damac s-au lămurit, astfel încât nu-i reînnoiesc contractul la vară. Drept pentru care dl Șucu cică i-ar oferi un salariu de 2.000.000 de euro pe an! Ajuns aici, m-am întrebat din nou: ai cui bani or fi? Fiindcă, logic, nu poţi, dacă te gonesc arăboii de prost, să devii brusc deştept pentru Italia! Şi, desigur, dacă nu-i vreo spălare de bani. Fiindcă niciun om normal, sănătos la cap adică, nu l-ar chema pe ăsta nici să lustruiască ghetele, darămite să mai ia şi un sac de bani ca să fie văzut leşinând pe iarbă!