În anii '70, printre numeroasele nume devenite legende în fotbalul românesc, unul s-a distins cu adevărat prin reușitele sale de excepție: Dudu Georgescu, un atacant de mare eficiență, golgeter al României de 4 ori, dar și câștigător al "Ghetei de Aur" în două rânduri, lucru nu doar neegalat până acum, în mai bine de jumătate de veac, ci probabil de neegalat întru eternitate. Dudu Georgescu era centru la Dinamo, postul pe care înaintea sa ne încântase Florea Dumitrache , "Mopsul", ambii având o detentă fenomenală care i-a ajutat să înscrie niște goluri fabuloase cu capul. Despre Dudu s-a speculat, adesea mârlănește, că a fost avantajat de faptul că juca la echipa Miliției, pe care mai toate celelalte o ajutau să câștige într-un campionat putred dintr-o țară profund coruptă. Valabil, dar doar până la un punct. Fiindcă măiestria și eficiența sa erau dincolo de jocurile de culise. Dovada? Cele 40 de goluri înscrise pentru echipa reprezentativă a României în cei 11 ani cât a jucat sub tricolor, primul sau gol fiind înscris în istoricul 9-0 cu Finlanda! Și ar mai fi mult de scris. Ce-mi veni? Cum, ce? Păi, ieri, România a debutat în preliminariile CM de Fotbal 2026, întâlnind Bosnia, practic adversarul nostru direct pentru eventualul loc 2 care duce la baraj. Un meci crucial. Într-o țară normală, ăsta ar fi fost subiectul numărul 1 la toateteleviziunile. Cu detalii: de ce joacă ăla și nu ălălalt? E portarul cel mai potrivit cel titularizat? Jucăm avântat sau "la rezultat"? De ce nu e convocat Munteanu? De ce e convocat Mitriță? Multe, sute de subiecte. În loc de asta, toate televiziunile (în afara celor de profil) au treabă cu nu știu care Șoșoacă, cu nu știu care Gavrilă șimai ales cu unul Georgescu. Am vrut să spun că dacă era vorba de marele Dudu Georgescu, ar fi avut logică. Însă nu, astea vorbesc despre un derbedeu și un psihopat care se visează președinte de țară, unu', Călin Georgescu. Măăă, treziți-vă naibii! În zi de meci decisiv, nu există alt subiect, neisprăviților de "știriști"!