Gabriel MANȚĂ

Suntem după două optimi decise la lovituri de la 11 pași, care ne-au consumat ca altădată toată primăvara de Liga Campionilor! Liverpool, admirată în acest sezon că a putut să performeze atât de bine după plecarea lui Klopp, a clacat neverosimil în fața unui PSG ex-Mbappé-Messi-Neymar! Aici sunt două semne de exclamare: cum de a reușit Luis Enrique să închege o astfel de echipă, respectiv cât de fragili s-au dovedit ”cormoranii” la extern. Pomeneam săptămâna trecută de o greșeală nedemnă de acest nivel – acea minge scăpată fără niciun fel de presiune de portarul lui Leverkusen, iar acum a venit și tributul returului, intervenția lui Konaté de la singurul gol al meciului... E indescriptibilă, de neconceput la cineva care câștigă bani din meseria asta.

Seara următoare a debutat în trombă, cu golul din primul minut al celor cotați de Gică Craioveanu fără nicio șansă! Se poate spune că a avut dreptate, doar pentru că i-a ieșit pronosticul în cele din urmă? Ce le-a lipsit celor de la Atletico pentru a spulbera odată mitul Realului invincibil în derby-ul citadin?! Dramul de noroc a fost acolo, atunci când egolatrul Vinicius a ratat un penalty doar pentru că a vrut să dea la vinclu. Dar apoi acest dram de noroc a fost plătit prea scump. Sorloth, cel lăudat de mine pentru simplitate la finalizare, s-a găsit să dea tare, cu șiretul, la o centrare pe bara a doua, când a așeza mingea cu latul ar fi însemnat exact acea simplitate câștigătoare. Apoi, la loviturile de departajare se anulează o reușită, cu VAR, dintr-un motiv nemaiîntâlnit – atingerea mingii cu piciorul de sprijin! Iar capacul a fost pus de acea succesiune finală cu bară pentru Llorente și golul lui Rüdiger, de copil care s-a scăpat în scăldătoare. Gesturile de final ale lui Simeone, către public, spun un singur lucru: jucătorii lui Atletico trebuiau aplaudați ca și cum ar fi fost învingători, fiindcă învinși n-au fost sigur. Deși Vinicius nu avea nuanțe de-astea, el se bucura ostentativ, nu mai conta că fusese potențialul gropar al echipei sale. Și după aia se miră de ce nu îl votează ziariștii pentru Balonul de Aur...