Doru POPOVICI

Săptămânile trecute, Marea Britanie a fost traversată de câteva furtuni, din loc în loc acestea fiind atât de puternice încât câteva meciuri din ligile inferioare a trebuit să fie amânate, pentru că gazdele nu au reușit în timp util să curețe suprafețele de joc. Arbitrii n-au stat nicio clipă pe gânduri, au sesizat în primul rând că dacă nu poți vedea limitele careului de 16 metri nu poți juca, neștiind când faultul sau hențul e unul oarecare sau se cere acordat penalty. Mă gândeam la asta alaltăieri, când nici la Iași, nici la Buzău, nu se mai vedeau marcajele din cauza zăpezii depuse, iar mijloacele tehnice utilizate pentru îndepărtarea zăpezii și trasarea dungilor erau parcă desprinse din desenele animate cu Flinstones, alea cu Epoca de Piatră. Am spus-o p-aia cu Marea Britanie pentru a arăta că și la alții, oricât de dotați ar fi, sunt situații când cu natura e greu, uneori imposibil, să te lupți. Ne întâlnim cu varianta normală a clasicei ziceri băsesciene ("Iarna nu-i ca vara!"), anume că iarna e chiar ca iarna, când a juca fotbal pe viscol și prin troiene nu e un act sportiv, nici de bravură, ci pur și simplu o tâmpenie imensă. Chestia aia cu televiziunile care plătesc și care au grila de programe bătută în cuie nu stă nici ea în picioare: atunci când terenul e brăzdat de dâre albe, cum a fost la Iași, habar n-ai unde e mingea, nici când e ofsaid, mingea însăși, chiar roșie, fiind aproape imposibil de urmărit, așa că îți vine să închizi sau chiar să spargi televizorul și te întrebi dacă chiar are vreo televiziune interesul să te facă să o înjuri de toate alea. De aici, și accidentări aiurea, cu fotbaliști care pierd meciurile următoare (unii de la FCSB chiar decisivul din Europa League), dar și întrebarea firească a noastră, a spectatorilor: nu mai există obligația de a avea suprafața de joc prevăzută cu încălzire subterană și cu drenaj? Că parcă așa știam că e obligatoriu!