Doru POPOVICI

De mulţi, de prea mulţi ani, aştept să mai izvorască la noi o echipă care să ne încânte cu jocul din teren şi care să ne dea tuturor speranţa unor performanţe internaţionale, aşa cum se petreceau lucrurile în anii '80 cu Steaua, Dinamo şi Universitatea Craiova, primele două reuşind parcursuri de excepţie în Cupa Campionilor, iar oltenii în Cupa UEFA. În anii în care echipele româneşti ajungeau în sferturi, în semifinale ori chiar îşi adjudecau trofeul (Steaua, în 1986, Cupa Campionilor) ceea ce vedeam la televizor era absolut egal în privinţa calităţii jocului, dar şi a celor care îl practicau. E drept că în acele vremuri, reglementările cele mai obişnuite la nivelul fiecărei ţări dădeau drept de joc pentru câte doi jucători străini în teren şi maximum 3 în lot. După constituirea UE s-a trecut la circulaţia liberă în interiorul Uniunii, corelată cu un număr cumva limitat de "jucători extracomunitari". Simultan, a început să urce preţul pe cap de fotbalist furajat, atât la vânzare/cumpărare, cât şi la nivel salarial. Fenomenul a proliferat în aşa măsură, încât trecerea la sume de ordinul sutelor de milioane de dolari sau euro s-a făcut aproape pe neobservate, azi fiind în discuţie sume în jurul miliardului. S-a produs astfel ruptura iremediabilă între fotbalul românesc şi cel internaţional, ştiut fiind că porecliţii "investitori" din fotbalul românesc îşi declară venituri 0 (zero) în propriile afaceri, ceea ce nu le permite să cumpere altceva decât rebuturi, ciurucuri, panarame de fotbalişti, pe sume de la câteva mii până la câteva sute de mii de euro. E o vânzoleală de nedescris pe piaţa fotbalistică românească, însă "marfa" e 99% second-hand. Astfel căoricare din echipe poate câştiga la rând nenumărate meciuri, iar apoi să se facă de râs cu ultima clasată (oţi fi uitat de "U" Cluj - Poli Iaşi!?). În asemenea condiţii, chiar nu contează cine câştigă campionatul şi cine joacă în cupe europene, fiindcă performanţă la nivel internaţional nu există şi nu va mai exista vreodată. Pe cine să contezi? Pe investitori cu afaceri frauduloase, pe fotbalişti "vopsiţi", pe Federaţia condusă de un neisprăvit, pe Liga condusă de Nimeni (că cine l-a văzut pe tatăl infractorului, de când a fost ales!) şi pe corpul de arbitri specializaţi în furtul meciurilor? Ăsta-i fotbalul românesc din România.