Printează articolul
Trimite e-mail
ø imagini
ø fişiere video
Pe 20 mai 2013, apărea la această rubrică, dedicată teoretic sportului-rege, un articol intitulat ”Școlarul Federer”. Se numea așa pentru că la turneul de tenis de la Roma din acel an, Federer apăruse cu o tunsoare neobișnuit de scurtă, dar și pentru că în finală (pe zgură, desigur!) Nadal îl scosese la tablă. În cuprinsul acestui articol apăreau și următoarele rânduri: ”La fete, Serena Williams a încheiat la fel de repede conturile și cu Azarenka (tot 6-1, 6-3!), favorită numărul 2, așa cum o face de la o vreme cu orice favorită, la orice turneu. Nu altfel au stat lucrurile în semifinala cu Simona Halep, unde reprezentanta noastră ajunsese după un parcurs uluitor, început în calificări. După ce s-a ambalat cu un 6-3, Serena a închis orice discuție cu un sec 6-0.” Era prima referință la Simona pe care o făceam aici, acum aproape 12 ani.
Completez cu acest fragment din articolul ”Fericirea are ochii ei”, din 17 iunie, același an 2013, deci la mai puțin de o lună de la precedentul: ” O fericire plină se putea citi pe chipul Simonei Halep după primul ei turneu câștigat la senioare. După finala de la Nurnberg, Simona s-a lăsat inundată de acea fericire calmă pe care numai un om care a muncit enorm pentru a-și vedea visul împlinit o poate înțelege. Această victorie fiind obținută pe zgură, ne sporește părerea de rău că tocmai la Roland Garros a pierdut încă din primul tur. Dar șanse vor mai fi, Simona are doar 21 de ani și de-acum își poate lua zborul, a scăpat de povara obținerii primului triumf.”
Acum, în 2024, Simona s-a retras dintr-un sport în care a atins borne nicicând atinse, devenind cea mai bună din istorie în România. Cred că nu realizăm încă la adevărata dimensiune ce a însemnat sportiva și omul Simona Halep în acești ani pentru români. Voi încerca și în articolul următor să retrăiesc împreună cu dumneavoastră momentele care au marcat o carieră fabuloasă. Este tributul meu pentru Simona Halep, căreia în numele adevăraților iubitori ai sportului îi mulțumesc pentru un deceniu și mai bine de neuitat.
