Doru POPOVICI

Mâine se reia ceea ce se numeşte, parcă la mişto, Superliga, altfel spus campionatul naţional de fotbal, competiţia supremă a fotbalului intern. Se reia... de unde s-a întrerupt! Adică de la etapa numărul 21, disputatătârziu în decembrie, situaţie în care nu mai putem vorbi de clasicele tur şi retur, din moment ce echipele sunt în număr de 16, deci turul s-a terminat după etapa numărul 15. Numai că nici aşa nu iese socoteala, fiindcă Superliga durează preţ de 30 de etape (până aici, totul e în regulă) în total, în acest moment mai rămânând de disputat 9 din parcursul regulat. Numai că invenţiile numite play-off şi play-out (despre care am consumat tone de pastă şi cerneală scriind că sunt sinonime perfecte în limba engleză, şi că numai nişte imbecili puteau să le dea aceste denumiri celor două turnee de după parcursul normal!) au condus la o altă anomalie: primele clasate, cele de pe locurile 1-6, mai joacă încă 10 meciuri (câte 5 tur-retur), în timp ce cele de pe locurile 7-16 mai joacă numai câte 9, câte un singur meci între ele, fără retur! De aici, încă o aberaţie: fiind 9 meciuri, 5 dintre echipe joacă acasă câte 5 partide, celelalte câte 4! Dacă există măcar un singur individ din banda de paraziţi de la FRF şi LPF care să poată explica tot acest balamuc, dar şi cum vine chestia cu egalitatea de şanse, eu mă las definitiv de comentat fotbal. Cu speranţa că pe cei care nu-l ştiaţi v-am lămurit (cred că mai degrabă v-am năucit!) în privinţa sistemului competiţional din vârful fotbalului românesc, îmi exprim speranţa că titlul se va duce oriunde, numai la CFR Cluj nu (mie, pe bune, cel mai mult îmi place cum joacă Dinamo!), că Botoşani se va salva din nou de la retrogradare, fie şi la baraj, caanul trecut, şi că măcar acum, pe final, hoţii cu fluier la gât îşi vor mai domoli apucăturile tâlhăreşti!